Avers & Revers

Păzea de Apocalipsă!

Dan PERȘA

Prin anii 70-80, obiectele misterioase descoperite de cercetători au intrat în patrimoniul intelectual al comentatorilor de ocazie. E o pilă electrică, au interpretat ei un vestigiu milenar, ori s-au minunat în fața coloanei de fier pur, care nu ruginește. La început, interpreții au considerat că Terra a trecut printr-o epocă tehnologică asemănătoare cu cea de azi, dar acea bătrînă civilizație fie s-a autodistrus, fie a fost nimicită de un cataclism natural. Puțin mai tîrziu, o idee ce plutea în aer, a fost speculată de Erich Von Daniken și așa a luat naștere speculația că piramidele sînt creația extratereștrilor, că la Nazca e un aerodrom, că în frescele mayașilor sînt reprezentați cosmonauți. Toate marile realizări umane ale înaintașilor, făcute cu efort de sclav, au devenit operele unor vizitatori de pe alte planete. Ba pînă și Biblia a început să fie interpretată ca atare. Fii lui Dumnezeu, care va să zică erau extratereștri, s-au culcat cu fiicele oamenilor și au zămislit omenirea. Ei bine, măcar acești interpreți ne lăsau o parte de umanitate și nouă, acceptînd că au existat niște „fiice ale oamenilor”. Acei oameni, se înțelege, nu erau ei prea umani. Dacă nu chiar maimuțe, trebuie să fi fost niște neaderthalieni. Așa se rezolva și teoria lui Darwin. Ne tragem, ce e drept, din maimuță, dar avem și o parte dumnezeiască, pe cea a extratereștrilor. în fine, multe poate scorni mintea omenească! Ne apărăm în fața fricii de a fi singuri în univers, ne apărăm față de posibilele catastrofe. Apocalipsa lui Ioan e clară. E catastrofa finală, însă nu e una fără sens, ci reprezintă ultima suferință înainte de a doua venire a Mîntuitorului. Oamenii de azi cred destul de puțin în Dumnezeu și mîntuire, așa că nu se pot alina în fața primejdiilor și morții cu ajutorul spiritului și credinței. Pragmatici, s-au gîndit la altceva. Dacă va fi să vină catastrofa finală, cu un meteorit sau cometă care să ne cadă în cap, sau cu un cutremur devastator, cum ne păzim? Mai ales că, e limpede pentru oamenii de știință, Mîntuitorul nu va veni și nimeni nu va fi supus Judecății de Apoi și nu va învia. Ceea ce înseamnă că trebuie să luăm alt gen de măsuri. Și, cum de scăpat nu avem cum scăpa, Jim Burke, un angajat al Universității Spațiale Internaționale din Strasbourg, s-a gîndit că putem crea în acest scop o „arhivă biologică și istorică selenară”. Probabil s-a gîndit mult, de vreme ce vrea să depoziteze pe lună și o arhivă biologică. Atunci cînd omenirea nu va mai fi, niște extratereștri în vizită pe Selena vor descoperi arhiva, vor încrucișa un spermatozoid cu un ovul și vor da naștere unei alte omeniri, de data asta din eprubetă. Și, s-ar putea s-o luăm de la capăt. Transportată pe Terra, această nouă omenire va descoperi iar printr-un Pitagora legile geometriei, printr-un Praxiteles își va preamări frumusețea, printr-un Shakespeare va pune lumii oglinda în față. Iar cu vremea, va descoperi vestigii ale vechii omeniri și se va întreba: cum ne-am născut, din eprubetă oare, sau avem niște străbuni, oameni-maimuță ce s-au încrucișat cu oameni veniți de pe alte planete? sau avem niște străbuni, oameni-maimuță c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!