Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Ioan Dominici
Din învățătura împăratului Solomon: „Ascultați, fiilor, învățătura tatălui, și luați aminte, ca să înțelegeți socotința (Pilde 4,1), pentru că dar bun vă dau vouă, cuvîntul meu să nu-l părăsiți. Că, și eu am fost fiu, ascultător al tatălui meu și iubit eram de maica mea. Ei mă învățau și-mi ziceau: «O, de s-ar înrădăcina cuvîntul nostru în inima ta. Păzește poruncile și nu le uita. Cîștigă-ți înțelepciunea și să nu te abați de la graiurile gurii mele, nici să treci cu vederea cuvîntul meu. Nu lepăda înțelepciunea și ea te va păzi. Iubește-o și ea te va păzi pe tine. Începătura înțelepciunii este a cîștiga înțelepciune, și cu prețul a tot ce ai, capăta priceperea. Caut-o pe ea și te va înălța pe tine. Cinstește-o pe ea, ca să te cuprindă și să dea capului tău cununa binecuvîntată și te va împodobi cu diademă de mare cinste. Ascultă, fiule, și primește cuvintele mele și anii vieții tale se vor înmulți. Eu te voi învăța calea înțelepciunii și te voi purta pe căile dreptății. Cînd vei merge, pașii tăi nu vor șovăi și chiar de vei alerga, nu te vei poticni. Ține cu tărie învățătura și nu o părasi; păzește-o, că ea este viața ta. Nu apuca pe calea celor fără de lege și nu păși pe drumul celor răi. Ocolește-l și nu merge pe el, treci pe alăturea și du-te mai departe. Că ei nu dorm, pînă nu făptuiesc răul și nu-i prinde somnul, fărădelege și beau vin căpătat prin asuprire.»
Într-o zi, cuviosul Zosima, mergînd la Cezareea, avea cu sine un măgar, care ducea lucrurile Cuviosului. Pe neașteptate i-a ieșit în cale un leu, care, răpind asinul, s-a dus cu el în pustie. Fără nici o teamă, Sfîntul Zosima, a plecat după el. După ce leul a mîncat măgarul și s-a săturat, s-a apropiat de el starețul, și, zîmbind, i-a zis: „Deci, așa, prietene! Calea, acum, îmi este mai grea, fiindcă de bătrînețe, am slăbit și nu pot să duc în spate povara pe care o puneam pe asin. Pentru aceea, să porți tu sarcina, dacă vrei să scapi de mine, deși este împotriva firii tale lucrul acesta. Iar, după aceea, te vei întoarce către năravul tău cei dintîi, sălbatic și de fiară”. Atunci, leul, uitîndu-și mînia sa cea firească, a început a se gudura pe lîngă dînsul și a se face blînd, ca un miel. Și, prin însăși gudurarea sa, a arătat semn de ascultare. Iar Sfîntul Zosima, punînd pe leu povara pe care o ducea asinul, a dus-o pînă la porțile Cazareei. Acolo, Sfîntul și-a luat povara și a dat drumul din nou fiarei în pustie. Prin aceasta s-a arătat puterea Domnului cea nemărginită, care supune robilor Săi, în ascultare, chiar și fiarele cele sălbatice. Pe de alta parte, s-a arătat, că omului celui îmbunătățit, care se supune cu adevărat Domnului, toată cealaltă făptură, deși necuvîntătoare și neînțelegătoare, i se supune și îi slujește. Și, în sfîrșit, se arată sfințenia Cuviosului Părinte Zosima fenicianul. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns