Principiul guvernării

Dan PERȘA

M-am întrebat, deseori, dacă politicienii și guvernanții noștri respectă o convingere,,oricare ar fi ea,,în acțiunile întreprinse și m-am hotărît să o caut în această analiză.
După evenimentele petrecute în Italia, românii din țară au reacționat, cred că, în principiu, corect, sărind în ajutorul românilor din Italia, însă urmînd parcă un răspuns la întrebarea: cum ar reacționa americanii și guvernul SUA într-o asemenea situație? Americanii și-ar apăra cetățenii. Ceea ce uităm însă e că societatea americană și guvernul american au niște principii pe care le respectă și ele nu fluctuează în funcție de situație. în vreme ce noi nu respectăm principii, ci doar ne întrebăm cum ar proceda alții în situații similare și căutăm să procedăm aidoma lor. Or, asta înseamnă mimesis. O imitație. Din care, pînă la urmă, nu are cum ieși ceva cu adevărat bun, pentru că imitația unui comportament nu implică un miez moral al acțiunilor. âmbucurător este totuși faptul că, imitînd, românii au fost puși, cred că pentru prima dată în perioada scursă din decembrie ’89, în situația de a căuta, dincolo de imediat, principiile. în situația de a crea principii, deși ele se află, deja, în carta drepturilor și obligațiilor cetățenești. Chiar dacă nu le va reuși din prima redescoperirea roții, încercarea ar trebui să fie, totuși, un semn al îndreptării societății noastre către o anumită maturitate. României îi este greu să suporte cheltuielile pentru integrarea tuturor rromilor în structurile educative în vederea formării lor ca membri responsabili ai societății românești. însă fără aceste cheltuieli, nici România nu se va putea integra cu adevărat spațiului liber european. Cineva făcuse previziunea sumbră că, da, vom fi primiți în Uniunea Europeană, dar în doi-trei ani vom fi excluși din ea. Doamne ferește să se întîmple așa ceva, acum, cînd am gustat puțin din realitatea granițelor slobode. Dar acest pericol există. Nu-mi permit să dau sfaturi sau să schițez posibile soluții, căci nimeni nu și-ar putea permite așa ceva. Dar cred că este un moment prielnic în care am putea explica țărilor dezvoltate (și acum am avea sorți să ne facem înțeleși), că trebuie să rezolvăm nu doar probleme economice, ci mai ales probleme sociale. Și că nu putem suporta aceste costuri, de aceea avem nevoie de ajutor. E destul de clar pentru oricine că tot ceea ce s-a încercat pînă acum în domeniul socializării păturilor populației sărace (prin intermediul fundațiilor, al voluntarilor occidentali) este mult prea puțin, mai ales că nu ne permitem politica struțului și să spunem că nu am fi conștienți că sărăcia dezvoltă mediile infracționale. în România, sărăcia este mult prea mare și cuprinde arii mult prea largi de populație, dar, mai ales, durează de mult prea multă vreme, încît infracționalitatea să nu scape de sub control. După crima din Italia, am așteptat cîteva zile pînă cînd guvernul să aibă o reacție. Și reacția a fost în perfect conses cu opiniile diverșilor pierde-vară aduși pe la posturile de televiziune, chipurile să „dezbată” chestiunea. Ceea ce înseamnă că guvernul a tras cu urechea la reacția mulțimii și a luat o hotărîre populistă. Politicieni și guvernanți s-au spălat, astfel, pe mîini, de orice vină. Educație în România? Cultură în România? Intergrare socială în România? Cum să faci așa ceva, cînd niciodată politicienii și guvernanții nu își asumă vreo vină? Vina e, pentru ei, întotdeauna, a celorlalți. Acesta este singurul lor principiu. Helvetica-R guvernării

Dan PERȘA

M-am întrebat, deseori, dacă politicienii și guvernanții noștri respectă o conving

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!