LUMEA ROM+NEASCĂ

Cu șira spinării îndoită

Vasile PRUTEANU

Ciudată nație de oameni sîntem noi, românii. Toate învățăturile înțelepte trase după o dictatură sinistră ne-au intrat pe-o ureche și ne-au ieșit pe alta. Am jucat decenii de-a rîndul după cum ne-au cîntat dictatorii comuniști și n-aș zice că am înțeles mare lucru. Nu înțelegem nici acum, cînd dl. Băsescu a mulțumit comunității de afaceri spaniole pentru chitara dăruită, afirmînd: „Poate o să cînt la chitară și politicienii din țara mea o să joace pe ritmurile cîntecului meu”. Spre ce bat aceste vorbe, vă las să gîndiți singuri. După cum reacționează clasa politică, e firesc ca președintele să creadă că cheliei lui îi stă foarte bine o cunună de lauri. Căreia i-ar mai adăuga un lăstar frunzos prin fuziunea PD cu PLD. Va rezulta un partid prezidențial, care va asigura dominația totală a vieții publice de către un om a cărui sete de putere n-o poate stinge nici cea mai bogată fîntînă a țării. Cum-necum, nici clasa politică și nici poporul alegător n-au băgat de seamă cînd bastonul de mareșal s-a transformat în mîna marinarului într-un ciomag strașnic mînuit. Sentimentele mulțimii întețesc ritmul loviturilor de bîtă și curajul de a le aplica dincolo de limita răbdării. „Vă iubesc, români!” – striga cu o voce lirică președintele în Piața Universității, după succesul referendumului din mai. „Și noi te iubim!” – răspundeau masele. De mirarea lumii cum pe un fundal atît de roz, situația populației este atît de albastră. Ca s-o mai îmbunătățească, fuga-fuguța prin alte țări europene. Chiar și în nervoasa Italie. Cu întîmplările de rigoare. Situația, însă, nu se va schimba cîtă vreme nu vom pricepe că în politică iubirea e o virtute prost plasată. Iubirea nu se poate distribui pe linie de partid ca osul puterii, nu încurajează discernămîntul electoral și nu are ce căuta în evaluarea unui act politic. Opțiunile trebuie să se bizuie pe raționament și informație, nu pe surescitare, parapon și febrilitate. Ne-au rămas înfipte în suflet comportamentele slugarnice ale trecutului, natura de aplaudaci la comandă și admitem fără judecată spinarea curbată a liderilor noului PDL în fața președintelui. Ce zice el, aia e! Or, cu șira spinării îndoită ce altceva îți poate trece prin cap decît prostiile celui ce te comandă? Ascultați argumentele sfrijite ale lui Th. Stolojan și E. Boc și o să realizați faptul că stăpînul și slugile acced la putere numai prin complicitate. Au ajuns slugi prin vocație, nicidecum prin devotament.
Am crezut că mecanismul totalitar a fost definitiv dezamorsat, că simbolisitca lui e moartă. Vedem cu îngrijorare că dăinue încă tenacități reziduale, sechele greu vindecabile, care pot resuscita tendințele de restaurare ale totalitarismului. Liberalii aflați la guvernare par o mămăligă moale, neînstare să explodeze, să exploateze eșecul răsunător al recentului referendum, amendat de populație prin absenteism. Guvernarea lor n-a fost nici prea bună, dar nici prea rea. Cu inocența de care dau dovadă liberalii nu se poate face carieră nici în Rai, darămite în bezmetica Românie! N-ai cum să te miri că un eșec e transformat de aplaudacii președintelui într-un succes. Și nici că dl. Geoană nu prea pricepe că se poate face opoziție și fără să te pui neapărat de-a curmezișul. Oricît și-ar încorda mușchii, dl. Geoană nu are destulă vlagă și destul aplomb să treacă de la condiția supusului la cea de înger exterminator. De aceea i-a și hotărit-o dl. Băsescu, că atît timp cît va fi el președinte, visul de prim-ministru al lui Geoană rămîne o iluzie, indiferent de rezultatul alegerilor viitoare.
Mai mult de atît nici că se poate!răbdării. „Vă iubesc, români!” – strig

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!