Aurel Crețu a studiat vioara șapte ani

Cătălina CHIFU

Aurel Crețu, liderul de sindicat al Sanitas și asistent-inspector la Inspecția Sanitară de Stat, ar fi putut ajunge un mare artist dacă ar fi împărtășit visurile părinților și ar fi manifestat o cît de mică pasiune pentru vioară – instrumentul la care a cîntat nu mai puțin de șapte ani. Doar de gura părinților, însă, așa cum recunoaște acum, amuzat. „Părinții mei, care nu aveau, de altfel, nici o legătură cu muzica, își doreau ca eu să fiu un tip distractiv, comunicativ, să fiu în stare să țin o petrecere cîntînd la vioară. Voiau să facă din mine un mare artist. Am studiat vioara, din clasa a IV-a și pînă la terminarea liceului, vreo șapte ani. însă, nefiind chemare, neexistînd acea flacără care să te ardă, să te mistuie pe interior, nu am mai putut continua. A fost pentru mine ca o obligație, voiam să nu-mi supăr părinții și am pus mai presus de dorința mea dorința lor. Eu, unul, preferam, mai curînd, să încing un fotbal”, își amintește Crețu. Actualul lider de sindicat a reușit să adune în adolescență numeroase premii obținute în spectacole și concursuri inițiate de organizații de pionieri și UTC. Mai mult decît atît, vioara ocupă și acum un loc special atît în casa, dar și în sufletul lui Aurel Crețu. „Am și acum vioara, dar nu am mai cîntat la ea chiar din liceu. O păstrez pentru că aș fi mulțumit să o pot da măcar nepoților, că băiatul meu nici nu a vrut să audă. Nu pot să renunț așa ușor la ea, sînt și momente fericite de care îmi aduc aminte cu plăcere și nostalgie. Vioara îmi amintește, în primul rînd, de părinții mei”, ne mărturisește Aurel Crețu.și

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!