Așadar, ce interese au alimentat afacerile legate de „casa albastră” și cine sînt cei care au profitat de ea? Un prim răspuns l-am avut în episodul de ieri. Despre alte inginerii financiare, din care singurul păgubit este bugetul, adică noi, aflăm din cele ce urmează:
Este foarte important ca măcar acum, cînd ridicăm noi această problemă, cei care gestionează bugetul produs din transpirația poporului român să ne prezinte o situație a ieșirii banilor și a reîntoarcerii acestora în sume reevaluate la același buget. In lipsa acestei situații oficiale sîntem îndreptățiți să credem că bugetul este prost gestionat de către aceia cărora poporul român le-au încredințat aceste atribuțiuni.
Trebuie remarcat faptul că după venirea CDR la putere și căderea în dizgrație a lui Corneliu Iacobov, la conducerea DJTS a fost numită Doina Melinte, membră a Partidului Democrat. Aceasta fiind foarte cunoscută pentru onorabilitatea și cinstea sa, nu se putea nici măcar concepe să fie atrasă în mod conștient în mocirla acestei afaceri. Această persoană foarte energică aflînd că deține în patrimoniu cele două schelete de construcție a început să se agite foarte puternic pentru obținerea banilor necesari terminării lucrărilor, fără să știe că doar 1 la sută din valoarea fundației alăturate ar fi fost suficient pentru realizarea acestui obiectiv. Agitația Doinei Melinte, care și-a folosit întreaga personalitate l-a pus în mișcare și pe ministrul tineretului și sporturilor, care s-a deplasat la Bacău pentru a determina o eventuală sponsorizare.
Din păcate, atît marea sportivă Doina Melinte, cît și profesorul devenit ministru, Crin Antonescu, făcînd parte din cei 15 000 de specialiști ai Convenției nici măcar nu au bănuit posibilitatea existenței unei escrocherii la Bacău. Ceea ce au reușit, însă, a fost apariția unei îngrijorări datorită căreia Conimpuls a decis să-și asigure o acoperire declarîndu-se, în 1977, dator cu o sumă de 310 105 322 lei, pe care a declarat-o fără nici un fel de justificare „diferență de contract”. Această sumă fusese încasată prin anii 1992 – 1933, cînd între DJTS și Conimpuls existau relații contractuale în derulare și contul bancar al beneficiarului era alimentat de la bugetul de stat. Suma aceasta fiind o încasare nejustificată de la bugetul de stat, era în realitate un furt pe care Conimpuls, obișnuit cu asemenea operațiuni, îl recunoștea în 1997 ca și cum ar fi fost ceva normal.
Doina Melinte, care nici măcar nici de data aceasta nu a înțeles prea bine ce este acea „diferență de contract” și cu ce se mănîncă, a depus documentul la dosar, fiind și cu această ocazie doar aceea care știe să alerge pe stadion, contra-cronometru. Orice analfabet văzînd că SC Conimpuls, care a abandonat contractul și investiția lăsînd două schelete abandonate pe motiv că DJTS nu are banii necesari să le finalizeze, în timp ce constructorul deținea în cont sume cu mult mai mari decît finalizarea acestor lucrări, ar fi acționat SC Conimpuls în instanță. In același timp, acesta – care își însușise banii fără gînd de restituire, în cazul în care ar fi avut această intenție ar fi trebuit imediat să reînceapă lucrările la contractul abandonat și din respect măcar pentru o minimă legalitate să finalizeze cele două schelete pe care le abandonase, dar acest lucru nu s-a întîmplat.
Revenind la putere PSD și grupul Iacobov-Sechelariu, construcția a fost terminată, iar Conimpuls a intrat în proprietatea celor 5 nivele. Cu această ocazie s-a decis să se claseze definitiv afacerea și să se aplice pedeapsa cuvenită neastîmpăratei Doina Melinte, care pe timpul Convenției le-a produs o stare de îngrijorare. Rolul a revenit Curții de Conturi, care a fost trimisă la DJTS în control, unde printr-o imputație de 1,8 miliarde de lei și cu 162 milioane penalizări asupra Doinei Melinte, a pus capacul unei potlogării ce are în spate foarte multe ilegalități și zeci de miliarde de lei.
Pentru a vă face o imagine a dimensiunilor acestei afaceri trebuie să știți că prețul benzinei în anul 1993, cînd s-a încasat suma de 310 milioane, era de 190 de lei pe litru, iar astăzi – cînd Doina Melinte se judecă pentru cei 1,8 miliarde, pe care i-a stabilit ca echivalent Curtea de Conturi, valoarea unui litru de benzină este de 28 000 de lei. Deci: aveam de-a face cu o afacere de zeci de miliarde, pe care Curtea de Conturi, care nu poate avea analfabeți în corpul său de control, ar fi fost obligată să le sesizeze împreună cu toate ilegalitățile comise atunc cînd a avut dosarul care atesta aceste ilegalități. De asemenea, pentru încasarea necuvenită de către Conimpuls a sumei de 310 milioane de lei sau, eventual, încasarea a doua oară de la FPP a contravalorii pe care o mai încasase o dată de la bugetul de stat, avea obligația să pornească pe loc o acțiune penală.
În final se pune întrebarea: cum a reușit Conimpuls, fără a avea autorizație de construcție, teren pentru amplasare, fundație și cele 6 nivele inferioare, să înregistreze cele 5 nivele amplasate în aer, în patrimoniul său, la Primăria Bacău?
Intrucît o afacere similară petrecută pe vremuri la clădirea fostului Bancorex, care susține pe scheletul său de rezisență, gratuit, apartamentele grangurilor PSD din Bacău, a fost mușamalizată, este de așteptat ca în orașul Bacău – devenit baronia Sechelaristan să nu se întîmple, ca de obicei, nici de această dată, nimic. Cert este doar faptul că aici avem dovada prin care corupția din România mai degrabă poate crea miniștri, inspectori și șefi de inspectori, decît infractori cu cătușele la mîini.
După nenumărate isprăvi, ca aceea descrisă mai sus, conducerea Conimpuls, drept răsplată a ajuns să conducă comunitatea constructorilor din întreaga țară!
Vă amintesc că actualul ministru secretar de stat, care se ocupă de construcții în calitate de antreprenor, după ce a executat greul, adică structura de rezistență și sediul DJTS și sala de recuperare, le-a abandonat în stare de schelete.
V-ați întrebat de ce acum, cînd răspunde de întreaga activitate în domeniu și se strofocă cu licitații de mii de miliarde, sau cu cele 400 săli de sport fabricate în serie mare, nu a găsit cîteva sute de milioane de lei cu care să pună în valoare lucrările respective, după ce fostul guvern PSD le-a finanțat anterior? Răspunsul este simplu: deoarece numai niște schelete în paragină, cu vechime pot intra pe de-a moaca în patrimoniul familiei Sechelariu, așa cum se petrec lucrurile în Sechelaristan, fostul Bacău.
Acum, după ce Curtea de Conturi a imputat cele 1,8 miliarde de lei Doinei Melinte, s-ar putea ca tocmai dumneaei, pentru a scăpa de bunurile aflate sub sechestru, în schimbul sumei imputate să faciliteze punerea scheletelor în posesia cunoscutului clan. (Olimpiu SCRIBA POPESCU)
Lasă un răspuns