Pistolul la control!

Mihai BUZNEA

Ce le mai trece prin minte unora dintre demnitarii noștri? Fel de fel de lucruri trăznite, pentru care trebuie să ai o imaginație bogată și să fii lipsit de simțul realității. Mi-am pus toate aceste întrebări, la care încerc să găsesc tot atîtea răspunsuri, imediat ce am aflat despre intenția cîtorva oficiali de la Ministerul Apărării de a supune aprobării Parlamentului un proiect de lege prin care să li se acorde tuturor militarilor de carieră dreptul de a purta armamentul din dotare nu doar în incinta unităților militare în care își prestează serviciul, ci și înafara acestora. Adică, pe stradă, în magazine, la restaurant, și chiar la barul din colț ori la discotecă. Acasă, în familie. Și asta nu e totul; respectivii gladiatori moderni își vor putea folosi armele și muniția de rigoare fără vreo somație prealabilă, asupra celor presupuși că ar atenta la securitatea personală. în legitimă apărare, adică. Exceptați vor fi copiii, femeile și bătrînii. De prevederile respectivei legi ar urma să beneficieze cei peste 38 000 de ofițeri, subofițeri și maiștri militari ai armatei române. De la general la sergent. Același regim se va aplica și militarilor străini aflați în misiune în țara noastră!
Este greu, dacă nu imposbil, de a descifra rațiunile care au condus la o asemenea inițiativă legislativă. Mirarea ne este cu atît mai mare cu cît cei însărcinați efectiv cu păstrarea ordinei și liniștii publice – personalul în uniformă de la Interne, sînt obligați să se supună unor reguli stricte în ce privește regimul armelor și munițiilor, în afara serviciului ordonat acestea trebuind a fi depuse și păstrate sub cheie la sediile instituțiilor respective. De la aceste reguli făcînd excepție ofițerii sub acoperire, cei de la crima organizată și droguri. în context, inițiativa legislativă în curs de promovare naște numeroase suspiciuni în legătură cu temeiurile ei logice și suficiente îngrijorări privind posibilitatea creării unor situații periculoase și, de ce nu, tragice. Cazurile de sustrageri de armament și muniție și folosirea acestora pentru amenințarea și terorizarea unor cetățeni pașnici ar trebui să constituie un motiv de reflecție și de revizuire a motivațiilor unor acte de gravitate majoră soldate cu consecințe grave. Ca și cele de suicid sau automutilări. Cine poate garanta că militarul astfel înarmat nu va deveni un pericol public în situații neprevăzute, în care a fost atras independent de voința lui, sau pe care le-a creat el însuși din dorința de a epata sau de a se erija în cavaler al dreptății?! Nu mai puțin, desigur, conflictele provocate de militarii străini, din armatele „prietene”/aliate sau cele de ocupație, din Japonia, Germania, mai de pe lîngă timpurile noastre în Irak și Afganistan și, în perspectivă foarte apropiată, România și Bulgaria.
Dreptul la propria siguranță îl au nu doar cei care poartă haina militară, ci și fiecare cetățean al acestei țări. Mai ales aceștia din urmă care sînt, de fapt, cei dintîi. în numele acestui drept fundamental și ei ar putea să pretindă și să revendice accesul la deținerea și portul unei arme de foc. Uniforma nu trebuie să însemne o sinecură pentru cel care o poartă, ci o responsabilitate în plus față de indivizii pe care trebuie să-i apere. A se adopta și aplica o astfel de lege poate fi sinonim cu un atentat la valorile democrației prin promovarea unei discriminări ce nu se justifică din nici un punct de vedere: legal, moral, logic.militară, ci și fiecare cetățean al acestei țări. Mai ales aceștia din urmă care sînt, d

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!