Curțile Domnești de la Bacău au fost, probabil, gata de a se locui între anii 1476-1481. Erau așezate pe locul unde, prin 1444, Petru Vodă avea reședința și stăpînea „partea de jos” a Moldovei. Din „Tîrgul de Jos” va da și cele mai multe „Cărți domnești”. Cu siguranță, mica reședință era o copie a Curții din Suceava, avînd atît luxul, cît și cele necesare guvernării. Alexandru era fiul lui Ștefan și al Mariușcăi.
În anul 6894 (1476), Alexandru, cînd a participat alături de tatăl său în bătălia de la Războieni – Valea Albă se pare că avea, după cum considera Gr.Tăbăcaru, 17-18 ani. Îl regăsim așa cum sînt slovele dăltuite în piatră de la pisania bisericii Milișăuți: „În anul 6989 (1481), luna iulie 8, în ziua Sf.Mare Mucenic Procopie, Io Ștefan-Voievod, fiul lui Bogdan și cu preaiubitul său fiu Alexandru, a făcut război la Rîmnic, cu Basarab Voievod cel Tînăr, domn al Țării Românești, poreclit Țepeluș. Și a ajutat Dumnezeu pe Ștefan-Voievod și a biruit pe Basarab Voievod, și-o fost pieire foarte mare pentru Basarab”.
În plină iarnă, la 17 ianuarie 1482, plecă de la Curtea sa din Bacău la o expediție de pedepsire în Țara Românească. Totuși, la 18 ianuarie 1482 Alexandru e la Bacău. Interesant este că printre problemele deosebite ale războiului, are totuși timp să primească jalba lui Ioan Naghi, „o slugă a sa și a tatălui său”, să ceară lui Laurențiu Miko să întoarcă lui Naghi „două mantale, o tunică și o… plapomă (!!!), pe care i le luase pe nedrept, dîndu-le județului din Brașov, care avea să le transmită apoi lui Ion Naghi” (…Alexander, filius domini Stephani Dei gracia woywode regni Moldaviae (…) Bako in festa beate prisce virgius, ano Domini millesimo quadragentesimo octocesimo secundo)”.
Peste 6 ani, la 26 iunie 1488, din reședința din Bacău scrie brașovenilor: „Sandrinus, Dei gracia filius illustrissimi princips Stephani woywode Moldawensis… cerînd să-l extrădeze pe Petru Huszar, care omorîse niște turci jefuindu-i. Pentru fapta lui, turcii au dus în robie cincizeci de moldoveni, iar „dacă nu pot să-l trimită cu bunurile furate, să-l trimită cel puțin pe el singur”, încheind: „Datum Bacovie, in die Iohannis et Pauli martirum, anno Domini MCCCCLXXXVIII”. La exact un an, la 29 iunie 1489, Alexandru se căsătorește cu Margareta, fiica lui Bartolomeu Dragoffi, voievodul Transilvaniei. Un eveniment deosebit s-a desfășurat în cadrul Curților Domnești cînd la 1 ianuarie1491 s-a ridicat biserica „Precista”.
Se pare că Alexandru a avut un copil. Pe o lespede de piatră, lungă de 150 cm., așezată la „Precista” în 16 septembrie 1494, stă scris: „Io Alexandru voievod, fiul lui Ștefan voievod, domnul țării Moldovei”. La 26 iulie 1496, „într-o marți”, Alexandru, cel în care Ștefan cel Mare își pusese atîtea speranțe, moare. Va fi înmormîntat „lîngă străbunicul său Alexandru Voievod în Mănăstirea Bistrița”, iar la 29 noiembrie 1499 Ștefan va face o danie mănăstirii „pentru pomenirea fiului său Alexandru și a Anei”. (Eugen ȘENDREA)
Lasă un răspuns