Nașterea Sfîntului Ioan Botezătorul (cu șase luni înainte de Nașterea Domnului) este o sărbătoare cu temei biblic, atestată încă din secolele IV-V. A fost instituită spre a înlocui unele vechi sărbători păgîne, cu caracter agricol sau naturist, din perioada solstițiului de vară (22-23 iunie). În popor se numește Drăgaica sau Sînziene. Termenul de Sînziene, de origine latină, provine după specialiști de la expresia Sancta Diana, iar după alții de la Sanctus (dies) Johannis, adică ziua Sfîntului Ioan. Numele Drăgaică s-a suprapus peste cel de Sînziene în feudalismul timpuriu, în perioada influenței slave. Sărbătoarea florală și cîmpenească a Sînzienelor care reprezintă mai ales o festivitate generală a zînelor bune reprezintă una din cele mai cunoscute sărbători populare. Sînzienele sau drăgaicele sunt un fel de vestale, care amintesc riturile protecției și fecundității agrare ale zeiței Ceres. Personajele care participă la datina Drăgaicei sunte fete tinere virgine, îmbrăcate în ii și fote noi de sărbătoare își avînd capetele acoperite cu marame albe deasupra cu cununițe de flori numite Sînziene. Erau incinse la brîu tot cu sînziene, iar în mîini țineau spice de grîu și seceri cu dinți. Datina se desfășoară atît la cîmp, pe un ogor, și în sat, în bătătura satului, la locul de horă. La ogoare se jucau hore libere și hore închise, cînd tăcute, cînd cu chiuituri. Mai rar cu strigături. În drum spre cîmp la ogoare, cînd se întîlneau două cete de Drăgaice simulau uneori lupte cu seceri. De la ogoare se întorceau pe drum în fugă, iar la intrarea în sat le întîmpinau flăcăii cu ulcele cu apă și le stropeau simbolic pentru fertilitatea solului. Aici se întindea hora drăgaicelor, în care puteau intra în joc numai fete tinere, de aceeași vîrstă și condiție virginală. Din bătătărura satului, Drăgaicele plimbau hora pe la unele case din sat, îndeosebi la casele plugarilor vrednici, De asemenea, fetele care vor să se mărite cu băieții care vor să se însoare se strîng seara, în ajun de Sînziene. A doua zi, dis-de-dimineață, cetele de feciori străbat satele cu struțuri de sînziene la pălărie, în semn că au căzut cununițele de sînziene pe hornuri la casele fetelor care-i interesează.
Din păcate, majoritatea tradițiilor legate de această sărbătoare populară s-au stins (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns