Bacăul, în topul național la brățările electronice pentru agresori. Poliția a avut peste 4.200 de intervenții într-un singur an în cazurile de violență domestică

Un raport național privind violența împotriva femeilor arată că, în 2025, poliția a intervenit în județul Bacău în 4.246 de cazuri de violență domestică. Județul se află și printre cele în care monitorizarea electronică a agresorilor este folosită mai des decât media națională, conform analizei realizate de Filia și eLiberare.

Cele peste 4.200 de intervenții arată că violența domestică este o problemă majoră de siguranță publică. Județul se află sub București, Iași, Prahova, Buzău, Ilfov, Dolj, Neamț, Suceava și Argeș ca număr total de intervenții, dar peste multe alte județe de dimensiuni comparabile. Totuși, un număr mare de intervenții poate indica atât o incidență ridicată a violenței, cât și o disponibilitate mai mare a victimelor de a apela la poliție sau o capacitate mai bună de înregistrare a cazurilor.

Bacăul, în top la folosirea monitorizării electronice a agresorilor

În 2025, în județ au fost emise 917 ordine de protecție provizorii. Raportat la acestea, Bacăul are unul dintre cele mai mari procente de utilizare a brățărilor electronice: 30,97%. La nivel național, doar aproximativ 17% dintre ordinele de protecție provizorii au fost însoțite de obligarea agresorului să poarte un dispozitiv electronic de supraveghere.

Din acest punct de vedere, Bacăul se află imediat după Vrancea, unde procentul este de 35,82%, și Brăila, cu 31,84%. Diferența față de județele aflate la coada clasamentului este mare: în Dâmbovița procentul este de 4,76%, în Iași de 5,62%, iar în Timiș de 5,98%.

La nivel național, numărul intervențiilor poliției s-a dublat în ultimii cinci ani, de la 66.398 de intervenții în 2021 la 138.345 în 2025. Autorii raportului interpretează această creștere ca pe un posibil semn al unei mai bune informări a victimelor și a publicului larg cu privire la formele de violență și la drepturile prevăzute de lege. În același timp, datele oficiale nu surprind întreaga amploare a fenomenului, pentru că multe victime nu ajung să sesizeze autoritățile.

În Bacău, aproximativ unul din patru cazuri de violență domestică în care intervine poliția este evaluat ca prezentând risc iminent, peste media națională de 22%, însă sub nivelul înregistrat în județe precum Tulcea (56%), București (45%), Galați (38%) sau Cluj (36%)

1 din 5 cazuri sunt cu risc iminent la nivel național

Raportul arată că, la nivel național, aproximativ 22% dintre cazurile de violență domestică în care poliția a intervenit au fost evaluate ca prezentând risc iminent. Cu alte cuvinte, în medie, unul din cinci cazuri ajunse la poliție este considerat cu risc ridicat. Diferențele dintre județe sunt însă foarte mari. În Tulcea, 56% dintre intervenții au fost evaluate ca risc iminent, în București 45%, în Galați 38%, iar în Cluj 36%. La polul opus se află Ialomița, cu 7%, și județe precum Călărași, Dâmbovița sau Prahova, unde proporția este de aproximativ 10%.

Autorii raportului atrag atenția că protecția reală nu poate depinde doar de intervenția poliției. Victimele au nevoie de servicii sociale, sprijin psihologic, consiliere juridică și, în unele cazuri, găzduire în siguranță. La nivel național, numărul victimelor adulte care au beneficiat de servicii din partea DGASPC reprezintă doar 12% din numărul total al intervențiilor poliției la cazuri de violență domestică. Acest decalaj arată că, după intervenția de urgență, sistemul de sprijin rămâne mult sub dimensiunea fenomenului.

Pentru Bacău, datele din raport arată două lucruri în același timp. Pe de o parte, județul are un număr ridicat de intervenții la cazuri de violență domestică, ceea ce indică o problemă importantă la nivel local. Pe de altă parte, folosirea monitorizării electronice peste media națională sugerează că unele instrumente de protecție sunt aplicate mai des decât în multe alte județe.

Miza locală este ca aceste cifre să nu rămână doar statistici

Ele ar trebui să ducă la întrebări concrete pentru autoritățile din județ, și anume câte victime ajung ulterior la servicii sociale, câte primesc consiliere juridică sau psihologică, câte ordine de protecție sunt încălcate și cum sunt sprijinite femeile care se tem să continue demersurile împotriva agresorului. Conform organizațiilor de profil, următorul pas este ca protecția să fie completată de servicii locale accesibile, finanțate și capabile să ajute victimele să rămână în siguranță.