Campania s-a incheiat, dar politicienii nu au parte, vara asta, de mult asteptata vacanta. Nu-i nici o problema, pentru ca multi dintre ei se vor bucura de una prelungita, de patru ani, din toamna. Dar asta-i alta poveste.
Partidele politice n-au vreme de ragaz intrucit trec prin perioada construirii si consolidarii aliantelor in plan local, dar si a celor pe care se vor baza la alegerile parlamentare si dupa acestea. Dinafara nu se vede mare lucru, dar in interiorul ecuatiilor vanitatile complica lucrurile.
Calcule, promisiuni compromisuri, „nevinovate” tepe si multe alte arme din arsenalul politicienilor de toate culorile fac sarea si piperul afacerii. In final, nici unul dintre actorii principali nu pierde. Doar plevusca din esaloanele inferioare risca sa ramina pe margine, dar cu nasul in vint, pentru a se bucura macar de mirosul osului cel mare.
Povestea asta cu aliantele politice imi aminteste de anecdota cu soldatii americani din avanposturi si pieile rosii. Cind santinela l-a anuntat pe comandant ca se apropie o ceata de indieni, superiorul a intrebat daca sint semne ca ar fi prieteni sau dusmani. „Cred ca-s prieteni, ca vin impreuna”, a fost raspunsul bravului ostas.
Lasă un răspuns