Decanul de la Inginerie n-ar da grădinăritul pentru nimic în lume

Chiar dacă stă mai tot timpul printre cărți, contracte de cercetare și colaborări internaționale, profesorul Valentin Nedeff nu uită de marea sa pasiune, grădinăritul. Avînd o casă situată undeva în afara Bacăului, decanul de la Inginerie, căruia i-a intrat în sînge lucrul cu pămîntul, nu se jenează să recunoască importanța acestei activități în viața sa, căreia îi dedică, zilnic, cîteva ceasuri. „Am lucrat 15 ani în cercetare la Secuieni Neamț, în rețeaua Academiei de Științe Agricole și Silvice București, și mi-am păstrat această pasiune. Atunci am învățat modul de a te comporta cu plantele. Acum, în fiecare zi, în caut vreo două ore pentru a mă ocupa de grădinărit. Am o bucată de pămînt pe care cultiv și legume, și pomi fructiferi, adică puțin din toate”, ne-a declarat el. În fond, pentru Valentin Nedeff, grădinăritul reprezintă mai mult decît o pasiune. „Aceasta nu este doar o pasiune, ci și o formă de cunoaștere. Este o «terapie ocupațională» care mă destinde, mă descarcă de stres și îmi dă satisfacția produselor obținute”, a mai spus profesorul Nedeff. Pentru că, timpul petrecut în grădină reprezintă pentru el și un „mijloc de a obține produse ecologice”. Chiar dacă uneori modestele recolte mai au de suferit din cauza vitregiilor naturii, ca un gospodar adevărat, nu se lasă învins. „Niciodată nu am spus că pierd timpul. Dacă nu a ieșit ceva, am luat-o de la capăt. Într-o agricultură sub cerul liber, specialistul sau pasionatul nu face decît să corecteze anumite condiții climaterice”, a opinat profesorul Nedeff. În fond, are și motive: avînd la activ o casă zidită, un pom sădit, doi copii și cîteva cărți scrise, el poate spune că și-a cîștigat nemurirea. „Dacă ar fi să mă gîndesc la proverbul care zice că este om cel ce a sădit un pom, a lăsat și educat niște copii să-i poarte numele, a făcut o casă și a scris o carte, cred că pot spune că nemurirea este un pic cîștigată”, a concluzionat el. (Constantin GHERASIM)