• fie zăpadă, fie ploaie, electricienii de la Electrica sînt mereu pe stîlpi pentru a repara defecțiunile de pe rețea
Plouă mocănește. De dimineață, cerul s-a înnegrit și ploaia a început să curgă cu nemiluita. Privirea mi se îndreaptă spre dealurile unde sînt situate Buhociul și Tamașiul. E seară. Nori negri amenință cele două comune. Doar fulgerele și trăznetele rup liniștea ce a cuprins cele două localități. Cînd ploaia se mai domolește, plec la Buhoci. Drumul, umed și alunecos, îngreunează deplasarea. E bine că sîntem pe asfalt. Nici nu bănuim ce ne va aștepta, însă, în sat. În goana mașinii, trecem pe ulițele satului, facem undeva la stînga și intrăm pe un drum de țară. Încetinim. Ne întîlnim cu echipajul de la Electrica. Ei trebuie să remedieze defecțiunile la rețeaua de curent. Coborîm. Ne bucurăm că am ajuns la destinație. Un localnic se uită curios la noi. „Sînteți de la ziar?”, ne întreabă el. Și începe să ne povestească. „Nu avem curent de azi-noapte. Pe la ora zece și ceva a început să sufle vîntul. Apoi ploaia s-a dezlănțuit. Furtună în toată regula. Stăteam în casă și ne rugam ca ploaia să nu ne inunde. Cum a început vîntoasa, s-a luat și curentul. Și uite că e șapte seara și nu a venit încă. I-am văzut pe băieți că lucrează de dimineață, dar n-au reușit încă să dea de cap defecțiunii. Ne-am săturat. Noi care stăm în stînga Siretului, avem probleme cu lumina ori decîte ori plouă mai tare, bate vîntul sau ninge. Au fost perioade în care defecțiunile se remediau în tr-o oră sau cîteva ore, dar și cînd am stat ceasuri întregi la lumina lumînării”, ne spune mușcîndu-și buzele țăranul din Buhoci.
Problemele mari apar unde rețeaua electrică traversează pădurile
Din nou la drum. După cîteva sute de metri, schimbăm iar ulița. De data asta intrăm pe un drum forestier. Șiroaiele de apă care se scurg din păduri au adus în drumul și-așa greu de străbătut, mîl, pietre, crengi. Apa este la nivelul roților. Înaintarea devine din ce în ce mai anevoioasă. După cîțiva kilometri, ajungem în sfîrșit la destinație. Peisajul este magnific. Aerul proaspăt ne umple plămînii încați, altfel, în fum de tututn. În stînga e rețeaua ce trebuie verificată. În dreapta, pădurea. În doi timpi și trei mișcări, cei doi oameni de la Electrica își pun echipamentul de siguranță și încep ascensiunea pe stîlpi. Unul este tînăr, nu-i dai mai mult de 22 de ani. Este într-o pelerină galbenă de ploaie. Se asortează cu el. Este blond. În cap are o cască de protecție, mănuși în mînă, iar pe dedesupt, echipamentul de protecție. Celălalt, trecut de a doua tinerețe, are doar casca pe cap. A renunțat la pelerină, pentru că de azi dimineață, ploaia oricum l-a udat pînă la piele.
Tînărul este cel care se urcă pe stîlp pentru a controla și remedia rețeaua. Odată ajuns sus, măsoară ceva, dă verdictul că totul e în regulă și coboară. Maistrul de echipă trage concluzia: „Mama ei de treabă, trebuie să traversăm dealul”. Și arată spre pădure. Atunci vedem și noi că rețeau trece pe deasupra pădurii. Drum pentru mașină nu e. Cei doi electricieni trebuie să meargă peste deal, pe jos. Mașina îi va aștepta în partea cealaltă. Gheorghe Lehăduș, maistru exploatare rețea, ne spune că „acolo unde liniile sînt în localitate sau lîngă drum nu este greu de remediat defecțiunea. Problemele apar acolo unde liniile trec peste păduri. Oamenii noștri trebuie să meargă pe jos, să defrișeze zona, dacă se impune, și să verifice fiecare bucățică de traseu. Pe hîrtie sînt cîțiva centimetri de linie dreaptă. În realitate sînt kilometri de rețea. De multe ori, nici șefii nu ne înțeleg”.
Ploaia, viscolul și zăpada fac zile negre electricienilor
În scurtul răgaz al electricienilor, profităm și vorbim cu ei. Cătălin Adodiță are 20 de ani. Este electrician și lucrează la Electrica Bacău de un an și jumătate. „N-avem ce face. Meseria e meserie. Atunci cînd plouă, cînd suflă vîntul sau ninge tare intrăm noi în acțiune. La început mă deranja că trebuie să stau la mila vremii. Dar, dacă nu intervenim noi, au de suferit alți oameni. Am fost pe teren și astă iarnă, cînd a nins puternic. Apoi a trebuit să facem controlul firelor și în martie, cînd a fost vifornița. Niciodată nu știi unde apar problemele. De la dispecerat aflăm unde este nevoie de noi și plecăm. Cînd s-a încălzit vremea în vara asta, am sperat că vom avea parte de liniște. Dar n-a fost să fie, pentru că au venit ploile”, ne povestește tînărul electrician.
Afară continuă să plouă liniștit. În vorbă intră și Eugen Buda, celălat, electrician. Ne spune că are 50 de ani. „Îmi place meseria asta. Chiar dacă sînt condiții grele de muncă, e frumoasă. Lucrez de mai bine de 36 de ani și nu mă plîng. Am familie și trebuie să fac față cheltuielilor. În atîția ani de muncă am avut parte de fel de fel de intemperii. M-a plouat, m-a nins, m-a bătut vîntul. Răcelile au curs cu nemiluita. Dar toate nu au făcut decît să mă călească. Marea mea satisfacție este atunci cînd văd oamenii că se uită frumos la noi și ne mulțumesc. Sînt și cazuri în care ne înjură pentru că nu ne mișcăm mai repede. Dar, pînă se localizează zona de rețea unde a apărut defecțiunea și apoi locul pe fir, durează ceva vreme. Și numai noi știm prin ce trecem! Echipa de duminică a plecat la ora 15.00 în acțiune și s-a întors acasă luni, la șapte dimineața. Apoi am intrat noi, și cine știe cînd vom termina”, ne spune Eugen Buda.
Cei doi lucrători de la Electrica, murați pînă la piele, osteniți de atîtea drumuri, escaladări de stîlpi și depanări, dărîmă imaginea electricianului, care vine acasă, învîrte un fasung și bea un litru de vin pe nerăsuflate. Sclavi ai intemperiilor, asudați și uzi, înfometați, acești oameni au pe umerii lor lumina pentru un sat, o comună și chiar un oraș. Nu știu ce-i oboseala, somnul. Nu știu niciodată ce li se poate întîmpla. Totul depinde de avarie.
Ploaia parcă s-a mai întețit puțin. Ne grăbim spre mașină. Cei doi electricieni își fac loc prin tufișurile de la marginea pădurii. E trecut de opt seara. Ceața cuprinde pădurea. Cei doi dispar printre ramurile copacilor. Dealul trebuie trecut, stîlpii verificați, pînă în partea cealaltă, la Viforeni. Poate acolo îi va aștepta liniștea și apoi drumul spre căldura caselor lor. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns