Actorul Stelian Preda, aniversat la 75 de ani, „in exil”

„Eu cred ca un artist nu poate, nu trebuie sa fie pensionat. Actorii sint responsabili de destin, ei nu trebuie alungati, trebuie lasati pe scena, pentru ca singuratatea ucide. Actori, evitati singuratatea, intre oameni, in public, pe scena este viata”. Aceasta este marturisirea amaruie pe care actorul pensionar Stelian Preda a facut-o vineri seara in spectacolul confesiune „Vietile unui vis – Teatrul”, realizat impreuna cu regizorul Dumitru Lazar Fulga si jucat pentru public, familie si prieteni la aniversarea a 75 de ani de existenta, impliniti pe 8 iunie 2010. Evenimentul nu a avut loc pe scena Teatrului Municipal „Bacovia” pe care a slujit-o ca actor si director timp de zeci de ani, ci „in exil”, dupa cum a remarcat criticul literar Constantin Calin, pe o scena improvizata in salonul de marmura al Centrului de Cultura si Arte „George Apostu”, institutie condusa de actorul Gheorghe Popa, care a initiat cu aceasta aniversare un proiect cultural pentru omagierea tuturor artistilor pensionari ai Teatrului bacauan. Actorul Stelian Preda a recitat, a tacut sau a vorbit, uneori cu lacrimi in ochi, despre familia sa, despre parinti, despre actrita Elisabeta Preda – sora sa, copilaria la Tg. Jiu si tinerete, „dimineata rosie a vietii”, despre roluri, oameni care i-au marcat destinul, despre fosti colegi de facultate si profesorul Ion Zamfirescu, despre scena, actori si spectacole. „Teatrul este locul in care se vindeca sufletul, singurul loc din lume unde, odata cu vibratiile lui, incep alte vibratii spatiale”, a spus actorul bacauan. “Copil fiind, jucam mingea in jurul Coloanei Infinitului”, “Imi iubesc familia si imi cunosc foarte bine familia. (…) Sint mindru de Oana mea (fiica sa, n.r.). Important este sa lasi ceva in urma”, „Cred in dragostea adevarata, in prietenia adevarata, urasc cu inversunare oportunismul”, „De la personajul Petru Rares am invatat exercitiul meditatiei, a contribuit la maturizarea mea, ca om, ca actor si director de teatru. (…) De la Eminescu am invatat jocul pasiunilor, algebra sentimentelor. Daca vreti, Bacovia sI Eminescu au fost responsabili de destinul meu”, au fost citeva dintre marturisirile lui Stelian Preda in spectacolul sau confesiune. Alaturi de aniversat au fost vineri seara fosti colegi de la Teatrul Municipal „Bacovia”, din Bacau, Teatrul „Mihai Eminescu”, din Botosani, si de la Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, din Galati, unde joaca fiica sa Oana Preda Gheorghe, familia, oameni de cultura si profesori universitari din Bacau. Ar trebui ca fiecare actor ajuns la o anumita virsta sa se bucure de un asemenea moment, in care el sa poata sa-si faca o retrospectiva. Stelian Preda este un mare talent, dar l-am pretuit nu numai ca actor dar si ca director de teatru. A stiut sa atraga oameni de valoare. Pentru toate acestea ii multumesc si ii aduc un cald omagiu din partea Iasului”, a declarat criticul de teatru si film Stefan Oprea. Stelian Preda a primit, prin intermediul lui Constanrin Adam, referent literar la Teatrul “Mihai Eminescu” din Botosani, o Diploma de Excelenta din partea Primariei Botosani si daruri din partea colegilor din Teatrul botosanean. Centrul de Cultura si Arte “George Apostu” i-a acordat actorului Stelian Preda Diploma de onoare si titlul de prieten al Centrului, “pentru angajarea totala in rolul de fauritor al Teatrului romanesc”. Centrul a editat de asemenea catalogul “Stelian Preda – Vietile unui vis – Teatrul”, cu imagini din spectacole, date biografice si cuvinte din partea colegilor si a membrilor familiei. “Va iubesc. Actor Stelian Preda”, a semnat artistul aniversat seara de la “George Apostu”. (Laura HUIBAN)