Sinaxar ortodox: Pomenirea Preacuviosului Moise, arapul
Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Augustin
Duminică, 29 august
Sinaxar ortodox și romano-catolic: Pomenirea Tăierii cinstitului cap al Sfîntului Prooroc Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului
Din învățăturile Sfinților Părinți: „Am găsit mai înainte, pomenirea unui mare stareț, care avea dar duhovnicesc, peste al cțrui nume voi trece. Aici, voi spune, în cîte chipuri se manifestă judecata cea dreapta a lui Dumnezeu. Pentru că acel stareț spunea așa: «Trecînd eu printr-un oarecare loc, am auzit de un pustnic, care ședea în munte. Iar, după ce m-am suit acolo, am aflat pe călugărul acela și, cum l-am văzut, după arătarea chipului său, am înțeles că avea o viață lăudată. Luînd seama la aceasta, am stat cu el cîteva zile și l-am văzut stînd acolo și petrecîndu-și viața călugărească, pe cît se putea, cu rîvnă. Pe mulți dintre cei care veneau la dînsul, din lume, îi învăța și-i cîștiga de partea lui Dumnezeu. Dar cel ce pe munte își cîștigase petrecerea, îi dezlega pe oameni la mîncări și la băuturi, ca și cum și-ar fi ascuns fapta lui cea bună și ca și cum ar fi fost pornit din dragoste. Așa petrecînd, călugărul acela, peste puțină vreme, s-a mutat din viața aceasta. Iar eu, nepricepîndu-mă ce se va alege din aceste două petreceri ale lui, mă rugăm lui Dumnezeu, să-mi arate, dacă oare, a fost primită lucrarea călugărului aceluia? Și l-am văzut pe el spînzurat cu capul în jos. Cînd am văzut o taină ca aceea, m-am întors, cu întristare, precum se cădea, și, iată, altcineva mi-a zis: «Pentru ce te întristezi de aceasta? Că Dumnezeu a auzit rugăciunea ta și ți-a arătat faptele călugărului. Că picioarele lui, fiindcă erau neîncălțate, aveau prețuire cerească, de aceea ele se uitau spre cer, iar mintea lui și celelalte, fiindcă aveau înțelegere pămîntească și trupească privesc către pămînt.»
Același călugăr s-a rugat iarăși lui Dumnezeu să-i arate despre ucenicii lui cei morți. Că a văzut pe doi dintr-înșii, la un loc foarte înfricoșător. Cînd i-a întrebat ce s-a întîmplat cu ei, unul din ei a răspuns, zicînd că pe el l-a piedut nesațiul pîntecelui, iar, celălalt, zicea că a avut gînduri nemărturisite și, pentru aceasta, a ajuns acolo.
Iarăși, zicea acest călugăr: «Aveam doi ucenici, care au călătorit împreună cu mine. Și neîmpăcîndu-se cu chipul înțelegerii mele, mă tulburau adeseori. Și, fiindcă îmi făceau mie împiedicare de la îndeletnicirea mea, cea după Dumnezeu, am socotit să-i las și să mă duc la o mănăstire, cu viața de obște, ca un începător străin, unde neavînd nici o grijă, să pot afla îndeletnicirea, spre înțelegerea cea dumnezeiască, lucru pe care l-am și făcut. Petrecînd în mănăstire trei săptămîni, nu făceam nimic de la mine, ci numai cele ce mi se porunceau, ca să mă pot îndeletnici cu dumnezeiască înțelegere. După acele trei săptămîni, am văzut pe cineva în haină albă, venind către mine și avînd cu sine două vase. Mi-a dat vasul gol și a turnat puțin undelemn, din celălalt, în vasul pe care mi l-a dat gol. Apoi, i-am zis: Să-mi dai celălalt undelemn. Iar el mi-a răspuns: «Ba nu, că, pe cît ai lucrat, pe atît ai și luat». Acestea le zicea pentru supunerea cea desăvîrșită și pentru ascultarea cea binecuvîntată. Și zicea călugărul: „Oricît de puțin ar lucra omul, dacă este cu dreptate, va lua plată de la Dumnezeu, numai să lucreze cu credință ceea ce face, precum se cuvine”. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns