Ecaterina Oproiu este vicecampioană națională

• cu o lună în urmă ea s-a clasat a doua la turneul continental din Croația apoi a contribuit la victoria Europei asupra Americii

TENIS DE CÎMP: Foarte puțin i-a lipsit oneștencei Ecaterina Oproiu să ajungă campioană națională la tenis de cîmp, la grupa 8-10 ani. Ieri, în finala desfășurată pe baza de tenis brăileană, eleva lui Costel Coman (n.r., de la Clubul Sportiv Municipal Onești) a fost învinsă, 3-6, 3-6, de bucureșteanca Lorena Constantin. Cea care a bătut pînă în faza finală orice tenismenă venită din Capitală, inclusiv cu pretenții și indiferent dacă era de la Steaua sau de la Dinamo, a fost nevoită să se recunoască învinsă în ultimul act al competiției. Ar fi fost lovitura de grație pe care ar fi dat-o. Asta nu înseamnă că medalia de argint de la naționale este din drum. Nici pe departe. Să ne amintim că Oproiu, numărul 1 în țară în clasamentele Federației Române de Tenis pînă luna trecută, s-a clasat, în iunie a.c., pe locul al II-lea la concursul european din Croația. Mai mult, ea a făcut parte din echipa Europei care a bătut America în tradiționalul concurs intercontinental „Little Mo”, disputat imediat după cel continental, dar pentru prima oară în Europa. Cu acea ocazie, Oproiu a intrat în istoria tenisului și ca prima româncă participantă la „Little Mo”, concurs inițiat și sponsorizat de Maureen Connoly (SUA), cea care i-a dat și numele, prima jucătoare din lume care a cucerit Grand Slam (n.r, cele patru mari turnee de tenis anuale, Melbourne, Rolland Garros, Wimbledon, Flushing Meadow), în 1953, cînd avea 18 ani.

„Scrieți ceva despre tata și mama!”

Ecaterina Oproiu a jucat cel de al doilea meci, pînă acum, cu bucureșteanca Lorena Constantin. Le-a pierdut pe ambele dar este mulțumită că are medalie la naționale. După Mihaela Vulpe și Elora Dabija, ambele de la SC Bacău, ar fi putut lua o a treia medalie de aur la naționale pentru practicantele tenisului din județul Bacău. Este bună și cea de argint, lucru confirmat de noua vicecampioană: „Sînt mulțumită, însă recunosc că aș fi putut mai mult. Meciul a fost pe bune și ea a fost mai tare ca mine. Tot o bat eu odată și odată!. Eram și mai mulțumită dacă aș fi bătut-o acum. Mă pun pe treabă. Oricum, e bine, mai ales că nu mă amăgeam cu gîndul la medalia de aur. Scrieți ceva și despre tata și mama! Ei au fost principalii mei suporteri și sponsori”.

Scriem ceva despre tata și mama. Să le trăiască fata și băiatul! (Marius AMBROZIE)