ISTORIA ROMANȚATĂ Neobișnuita istorie a șampaniei românești

*Un băcăuan – savantul agronom Ion Ionescu de la Brad – este părintele acesteia

Ușa masivă de stejar se deschise, parcă, de o mînă nevăzută. Aghiotantul făcu cîțiva pași în cabinet încremenind cu hîrtiile sub braț. Lîngă el se opri, stăpînindu-și emoția, un tînăr de doar 21 de ani, îmbrăcat „franțuzește”. În fața lor, la un birou sculptat se afla însuși domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza. Era atît de liniște încît se auzea scîrțîind pana de gîscă pe hîrtie. Deodată acesta își ridică privirea:

– A, da, scuzați-mă. Știți, hîrtiile astea mă omoară…

– Măria Ta, este domnul Ion Ionescu!

– Luați loc, domnule Ionescu! spuse domnitorul, făcînd un gest domol cu mîna. Poftim! În noaptea de 19 spre 20 martie aghiotantul meu, locotenentul Miclescu și cu locotenentul Crupenschi, aghiotant al hatmanului, s-au duelat chiar în fața Teatrului Național. Am poruncit, azi, 21 martie 1859, să fie excluși din armată. Să fie de exemplu și altor tineri aprinși la mînie. Mai mult, vor avea, primul domiciliul forțat la Neamț, iar al doilea chiar la dumneata în Bacău. Dar, să trecem la alte treburi. Domnule Ionescu, am auzit de performanțele dumitale. De aceea îți cer, dacă n-o fi imposibil, să-mi faci ce n-a făcut nimeni pînă acum la noi! Ca agronom.

– Poruncă, Măria Ta!

– Ei, vezi, aici e aici. Treaba care ți-o cer nu se face cu poruncă. Vrem… șampanie!

Tînărul agronom făcu ochii cît farfuriile. Privi la țesătura grea de aur a epoleților, la chipul unui sultan din decorația de pe piept și îngăimă:

– O voi face, Măria Ta!

– Dragul meu, Napoleon Bonaparte spunea că „Beau șampanie cînd sînt învingător, pentru a sărbători, dar beau și cînd pierd pentru a mă consola”. Turnată în paharul de cristal e o adevărată licoare vulcanică. Te fascinează, îți încîntă gustul, ba chiar și auzul. Ei, ce zici, faci prinsoarea?

– Da, Măria Ta!

Șampanie în Moldova? Grea sarcină, aproape de nerealizat! Și totuși, Ion Ionescu nu disperă. Ajuns la moșia din Brad se apucă să studieze metoda de producere a șampaniei. Află că ea era realizată doar din soiurile de struguri negri Pinot Noir, Pinot Menunier și din struguri albi Chardonnay. Primul om care obținuse șampanie fusese călugărul Benedictin Dom Perignon, în 1670, în regiunea viticolă „Champagne”. Această zonă, unică în lume, „întrunește combinația perfectă între condițiile climatice și cele geologice”. Așadar, ce avea să se facă în alte părți ale lumii, „pe baza acelorași soiuri de struguri și acelorași tehnologii de fabricație sînt doar preparate după metoda Champagnise”.

După ani buni de zile de experimentări, Ion Ionescu de la Brad reușește, în hrubele de la Iași, să producă pentru prima dată pe tărîm românesc, șampanie. Nu avem relatări istorice, dar ne închipuim cînd, în 1841, acesta a desfăcut în fața domnitorului Sturdza o sticlă cu deliciosul conținut. Prima șampanie să se fi chemat Sturdza, după numele domnitorului?

Vă mai amintiți de celebra șampanie românească „Zarea”? A fost degustată, băută, chiar îndrăgită pînă cînd francezii ne-au cerut s-o retragem de pe piață. Șampania se face doar în Champagne! Noi, însă, nu ne-am lăsat. În 1970, dr.Ion Pușcă brevetează introducerea tehnologiei de șampanizare a vinului în podgoria Panciu după ce, la 1 ianuarie 1969, băuse prima cupă de „Șampanie de Panciu” produsă de el.

Astăzi nu există eveniment marcant în care să nu folosim parfumata și aromata șampanie.

Și încă un amănunt ce ține de maniere: știți care cupă păstrează cel mai bine aroma acestei băuturi? Cea în formă de „lalea”. (Eugen ȘENDREA)