Bacauani, fii ai Bisericii noastre!

Cu putin timp inainte de a muri, batrina a incercat sa se ridice de pe pat, pentru a-si spala chipul si a-si face rugaciunea de dimineata. Fiica, mereu veghetoare la capatiiul ei in acele momente, a incercat sa o ajute. “Nu, e datoria mea. Eu trebuie sa fac asta!”, a lamurit-o batrina. A fost un ultim gest, aproape ritualic, dupa care s-a stins. Impacata cu sine, cu cei dragi, fara ura, dusmanie sau alte resentimente. Aceasta crestina a purtat in viata o suferinta care pe multi i-ar fi innebunit: de a-si duce la groapa doi dintre cei patru copii adusi pe lume si trei din cei sase frati. “A avut o viata grea”, a marturisit fiica. Cu toate acestea, batrina crestina nu a hulit o clipa. Nu a filosofat pe seama existentei, pe seama grijilor ce au impresurat-o, ci si-a purtat crucea, si-a dus destinul pina la capat cu demnitate. A ramas cu Hristos impotriva tuturor. O virtute pe care Bunul Dumnezeu a transmis-o si celor doi copii ramasi in viata, ambii niste oameni extraordinari. La fel ca si cei patru nepoti.
Necazurile existentei n-au departat-o pe batrina de biserica lui Hristos, de credinta. A fost prezenta la slujbele religioase, mereu in stare de rugaciune, pina in clipa in boala a tintuit-o de pat. Cazul acestei fiice a Bisericii nu este, din fericire, singular. Nu putini sint cei care pot marturisi cum parintii si bunicii lor si-au pregatit toate cele necesarii mutarii la cele vesnice. Cu o seninatate si o impacare cu sinele extraordinare; de neimaginat pentru noi, cei aflati mereu intr-o agonie interioara cind vine vorba de aceasta mare infringere a omului modern care este moartea.
Exista bacauani care, singurii fiind pe lume, fara copii sau nepoti, vin la biserica pentru a se ruga Bunului Dumnezeu sa-i ierte. Vin cu aceeasi consecventa cu care alti semeni de-ai lor prefera sa doarma nestingeriti in zilele de sarbatoare, uitind ca toate au un sfirsit. Avem, in rindurile noastre semeni care ne-ar putea fi exemple si care, prin viata si atitudinea lor fata de probleme cotidiene, ne arata ce inseamna sa fii un bun roman si un bun crestin. Avem intre noi oameni admirabili, care nu apar la televizor, despre care nu se scrie in ziare, si care, constituie esenta acestui popor. Ii putem vedea linga noi. Ei sint fiii Bisericii noastre.