Familia Pal din Mărgineni se pregătea de culcare cînd doi jandarmi bătură la poartă:
– Bună seara! Aici stă familia Pal?
– Avem ordin de chemare sub arme a lui Anton Pal!
La doar două zile, tînărul Anton, în vîrstă doar de 18 ani, plecă la cătănie. În gara din Bacău avea să-și ia rămas bun de la părinți. N-avea cum să știe că avea să fie ultima îmbrățișare…
Anton Pal, născut la 10 octombrie 1918 în comuna Mărgineni, s-a distins ca soldat model. În cadrul pregătirii militare se afla întotdeauna în frunte, fapt care i-a adus și avansarea în grad. Începutul celei de-a doua mare conflagrație a lumii îl găsește sub arme. Participă cu Regimentul 15 infanterie la toate acțiunile de pe linia frontului. Va fi numit comandant de piesă de mitralieră. Este cu adevărat profesionist. Acolo unde e amplasată mitraliera lui nici pasărea cerului nu trece. După ce participă la luptele de pe teritoriul național, Regimentul 15 infanterie ajunge pe teritoriul Ungariei. Anton Pal, împreună cu militarii din grupa sa ocupă un punct de trecere peste rîul Hernad din zona localității Hidasnemeti. Misiunea sa era să asigure trecerea întregii companii dincolo de cursul de apă. Anton își așează mitraliera pe poziție. Servanții așteaptă ordinul de începere a focului. Deodată, nu departe de ei, apar primele rînduri ale inamicului. Sînt mulți soldați înarmați pînă-n dinți. Cînd aceștia au ajuns în bătaia armei Anton Pal ordonă declanșarea focului. Seceră primele rînduri, dar dușmanul e tot mai numeros, răspunzînd cu toate armele. Rînd pe rînd cad răniți servanții Romulus Ștefan, Irimia Pârvulescu, Emil Păunescu. Inamicul e aproape gata să pună mîna pe poziție, pereclitînd astfel trecerea companiei românești.
Două grupe inamice se avîntă într-un contraatac atunci cînd mitraliera a încetat a mai trage. Rămas singurul, bravul ostaș român nu stă prea mult pe gînduri. Apucă o armă automată, se ridică în picioare și împroașcă cu gloanțe cele două grupuri, sfidînd moartea. Inamicul este țintuit pe loc, suficient timp ca ultimul ostaș din companie să traverseze rîul în siguranță.
Tocmai cînd credea că se poate retrage și el, norocul îl părăsește. O rafală a inamicului îl răni mortal, căzînd alături de mitraliera pe care o îndrăgise atît. Pentru faptele sale de arme, Anton Pal va fi decorat, post-mortem, cu „Virtutea militară” clasa a II-a. (Eugen ȘENDREA)
Lasă un răspuns