Festivalul de teatru in limba engleza, ID Fest 2008, continua astazi cu cea de-a treia zi de spectacole. Gheata competitiei teatrale a spart-o luni seara trupa bacauana A.C.T., cu „Gin and a bit of music”, de Vera Ion, un spectacol caruia publicul, format din colegi de la trupe din tara, elevi de liceu sau rude ale acestora, i-au adus, la sectiunea de „feedback”, destule critici constructive. Spectacolul, un produs al intregii trupe, regizat la comun, a suferit la capitolul viziune unitara, dar a cistigat la capitolul ingeniozitate – pentru prima data probabil in istoria recenta a teatrului bacauan s-a facut o proiectie pe cupola salii mari. Dupa ce ieri au urca pe scena festivalului bacauanii de la Nobody’s Group, cu „The importance of being earnest”, de Oscar Wilde, astazi, de la ora 13.00, va intra in competitie, cu „No exit”, de J.P. Sartre, trupa bacauana In the Spot.
Anul acesta concureaza pentru premii adolescenti din Sf. Gheorghe, Bacau, Bucuresti, Alexandria, Timisoara, Craiova si Suceava. Tinerii adunati in jurul fenomenului ID Fest au reusit performanta pe care o ating doar artistii renumiti. Luni, reprezentatia bacauana a atras mai multi spectatori decit locuri are sala mare. Adolescentii din generatia ID Fest spun „badge” la ecusoane, iti cer nu reactii, ci „feedback” la spectacolele lor, ei fac „improvising”, nu improvizeaza, inventeaza cuvinte noi precum „scort”, din „scurt” si „short”, nu le pasa daca in sala se afla parintii cind se pipaie si vorbesc despre sex pe scena, se inflacareaza si urla in culise la finalul spectacolului. Dar stiu toti sa organizeze un festival, sa umble dupa sponsorizari, sa atraga in juriu o actrita precum Coca Bloos, un regizor precum Victor Ioan Frunza sau un dramaturg ca Stefan Peca, nu se panicheaza cind institutia gazda ii lasa fara curent si-i obliga sa-si amine reprezentatia cu doua ore, sint orgoliosi si aroganti, se iau in serios si stiu sa puna cap la cap o conferinta de presa.
Viitorul incepe prin ei. Sunt cei care arata lumii ca suntem. Poporul asta nu inseamna doar dezradacinati de foame. Copii astia ne trag dupa ei mai departe, intr- un viitor al recunoasterii valorilor. Sa-i iubim si sa- i sprijinim!