“Nu e bine sa fie omul singur, sa-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facere, 2, 12). Omul este o faptura aleasa, creata dupa “chipul lui Dumnezeu, avind menirea de a ajunge la “asemanarea” cu El. Astfel, omul este singura faptura care are capacitatea de a deveni subiect al dragostei divine. Dragostea nu o are de la sine, o primeste de la Dumnezeu, deci la “asemanarea” cu El nu se poate ajunge decit in comuniune cu Dumnezeu. Comuniunea presupune unitate. Unitatea Persoanelor Treimice isi are reflectia in unitatea dintre oamenii care trebuie sa fie o legatura a iubirii. Parintele Staniloae vorbeste despre “marea Taina a iubirii” ca fiind “unirea pe care ea o realizeaza intre cei ce se iubesc, fara desfiintarea lor ca subiectele libere, desi fiecare il primeste pe celalalt in sine”. Astfel, potrivit Sf. Ioan Scararul “fata celui iubit ne prefacein intregime dupa chipul ei si ne umple fata noastra de bucurie si de farmec”. Iubirea ca unitate a persoanelor este aratata si de Sf. Maxim Marturisitorul cind zice: “Prin iubire fiecare atrage pe semenul sau ait de mult la sine in intentiile sale si-l prefera siesi pe cit il respingea inainte si se prefera pe sine”. Astfel, cei cei iubesc, nu isi mai apartin lor insisi, ci celor pe care iI iubesc, asa cum frumos exclama Sf. Apostol Pavel, cuprins de iubirea dumnezeieasca: “Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine” (Galateni, 2, 20). Potrivit Sf. Dionisie Areopagitul, cele doua persoane aflate in iubire apartin unui “noi” comun, ajungindu-se astfel la o realitate care depaseste total egoismul persoanei: “familia crestina”.
A fi singur este o mare suferinta. De aceea, inca din Rai, Dumnezeu intemeiaza prima familie, consfintind-o la rangul de Taina in Noul Testament. Partea cea mai de seama a rinduielii slujbei de Cununie este punerea cununiilor inchipuind podoaba, cinstea si rasplata care se aduc curatiei si fecioriei mirilor pentru care sint incununati ca niste imparati., Curatia, biruinta asupra patimilor nu este doar rezultatul unui efort uman, caci “prin acoperamintul si ajutorul lui Dumnezeu se izbaveste omul de boala patimilor si se ridica la inaltimea curatiei” (Sf. Ioan Casian)
Pr. Dr. Constantin Leonte
„8. Cine nu iubeste nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este dragoste.” I IOAN 4:8 „In dragoste nu este frica, ci dragostea desavarsita alunga frica; pentru ca frica are cu ea pedeapsa si cine se teme n-a ajuns desavarsit in dragoste” I IOAN 4:18 ” 36. Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege? 37. Isus i-a raspuns: Sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata mintea ta. 38 Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca. 39. Iar a doua, asemenea ei, este: Sa-L iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. 40. In aceste doua porunci sunt cuprinse toata Legea si Prorocii” MATEI 22:36-38
DESPRE CASATORIE:
„1. Cu privire la lucrurile despre care mi-ati scris, eu cred ca este bine ca barbatul sa nu se atinga de femeie. 2. Totusi din cauza curviei, fiecare barbat sa-si aiba sotia lui si fiecare femeie sa-si aiba sotul ei. 3. Sotul sa-si implineasca fata de sotie datoria de sot si tot asa sa faca si sotia fata de sotul ei.. 8. Celor neinsurati si vaduvelor le spun ca este bine pentru ca ei sa ramana ca mine. 9. Dar daca nu se pot stapani, sa se casatoreasca, pentru ca este mai bine sa se casatoreasca decat sa arda. 10. Celor casatoriti le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca sotia sa nu se desparta de sotul ei. 11. (Dac este despartita, sa ramana nemaritata sau sa se impace cu sotul ei). Si nici sotul sa nu-si lase sotia.” I CORINTENI 7: 1, 2, 3, 8-11