Daca presa, radioul si televiziunea au dat putina importanta botezarii mitropolitului ortodox Nicolae Corneanu si PS Sofronie Drincec in rit greco – catolic, nu acelasi lucru l-au facut ierarhii Bisericii si o suma de ONG-uri, care cer Patriarhiei si Sinodului „caterisirea celor doi eretici”, acuzati de apostazie si tradarea credintei stramosesti. Demersul acestora mi se pare fantezist si o rusine pentru o societate democratica. Botezul e o taina, care, odata savirsita, nu-i nevoie sa mai fie repetata. Lucru stiut si de cei doi impricinati, a caror gest nu ne-a fost inca bine explicat.
Desi noul botez ma contrariaza, ma feresc de apucaturile fundamentaliste, care reiau tehnicile de linsaj ale Inchizitiei lui Savonarola, dar si ale odioaselor decenii staliniste, in care „un grup de comunisti cinstiti de la MAT” cereau partidului lichidarea impuritatilor burgheze din scoli, facultati, cultura si viata sociala. Cred ca ortodoxia e libertate creativa, chemare universala si jertfa discreta. Nu pot admite ca Iadul e populat de greco-catolici, romano-catolici, protestanti, musulmani, budisti sau evrei, care n-au avut norocul sa se nasca romani – ortodocsi – o dubla inzestrare capabila sa le garanteze mintuirea. Cred mai degraba in eficacitatea dialogului ecumenic, nu in milenarismul neghiobiilor esentialiste. Cred intr-o Biserica ortodoxa in care speranta, iubirea si iertarea se traiesc sub pavaza harului. Cred cu tarie in spusa lui Iisus ca „acela cu care vorbesc eu este tot fiu al lui Dumnezeu”, ca toti „sintem dupa chipul si asemanarea Sa, coroana a creatiei divine”.
Sper ca B.O R. sa nu se lase confiscata de cohortele inchizitoriale, de otravurile secularizante, gata oricind sa demonizeze orice gest mai indraznet, mai iesit din comun. Unii ierarhi n-au obosit, zilele acestea, sa ne explice ca noi nu admitem prozelitism, nu cochetam cu spiritul veacului, nu ne obosim in agitatie filantopica. Noi traim pe verticala mintuirii, nu pe orizontala administrativa. Dar, oare, nu traim izolati de vremurile noastre? Daca sintem prea sus pentru ecumenismul tolerant, n-ar trebui sa fim si deasupra ceremoniilor mundane, sa nu sfintim punctul de la 11 metri, portile terenurilor de fotbal sau circiumile nou infiintate? Decit sa dam lumii semnalul unui izolationism liturgic inactual, ar fi mai corect sa aratam ca B.O.R. n-are nevoie sa-si idolatrizeze traditiile pentru a le pastra vii. Ar fi mai normal sa acceptam ca Biserica ortodoxa si cea catolica „sint doi plamini ai aceleiasi fiinte”, cum a spus Papa Ioan Paul al II-lea la Bucuresti.
Ca mirean nu-mi ingadui sa ma substitui judecatii lui Dumnezeu, nici sa pretind caterisirea unor episcopi. Dar nici nu pot sa tac milc atunci cind dracul fanatismului (deghizat in Torquemada contemporan), da tircoale printre ierarhii B.O.R. si prin O.N.G.-urile cu pretentii de ortodoxie.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns