Sfintul Marcu Ascetul a zis: „Nimeni nu-i mai bun si mai milostiv ca Dumnezeu… insa, El nu va ierta pe nimeni fara pocainta…Toate poruncile se reduc la una singura, cea a pocaintei…caci nu vom fi pedepsiti pentru multimea pacatelor savirsite, ci pentru cele de care nu ne-am pocait… Pentru toata lumea, pocainta se termina odata cu moartea.” De asemenea, Avva Isaia adauga: „Domnul nostru Iisus Hristos, stiind ca viclenia vrajmasului este mare dintru inceputuri, ne-a rânduit pocainta pina la cea din urma suflare. Daca nu ar fi rinduit pocainta, nu ar fi fost posibila mintuirea”.
Pocainta este o stare, un mod de vietuire specific celor angajati in urcusul duhovnicesc si care nu se refera doar la ei, sau la o perioada a trairilor intense spirituale anterioara noua, ci este o cale pe care trebuie sa pasim si noi, dincolo de toate neajunsurile etosului mileniului in care traim. De aceea este fireasca atitudinea noastra interogativa referitoare la intelesurile termenului, precum si la actualitatea experimentarii acestei stari. Termenul de pocainta, in general, evoca regretul de a fi pacatuit intr-o forma sau alta; este sentimentul de culpabilitate sau senzatia de remuscare provocata in suflet de rana pe care am pricinuit-o aproapelui si chiar noua insine. Asa o prezinta tratatele de morala crestina, mai ales cele scolastice. O astfel de definitie este totusi incompleta si insuficienta. Daca limitam pocainta la sentimentul de remuscare, abia am realizat o etapa a ei. Regretul ca am ranit pe cineva cu atitudinea mea este un fapt important, dar nu suficient. Metanoia, in limba greaca, inseamna ceva mai mult; metanoia inseamna schimbarea mintii sau rasucirea duhului; deci nu numai regretul unei actiuni trecute, ci transformarea fundamentala a perspectivei noastre de actiune, o noua maniera de a vedea pe Dumnezeu, pe aproapele si pe tine insuti. „Un mare act de inteligenta”, cum zice Pastorul lui Herman (sec. al II-lea) , si nu doar o „criza emotionala”. Pocainta nu este un acces de remuscare interioara, ci o convertire si o recentrare a vietii noastre pe calea care duce la Hristos Mintuitorul. Privita sub aceste aspecte de: spirit innoitor al vietii, convertire si recentrare a vietii, pocainta este un fapt pozitiv al existentei umane si nicidecum negativ. Sfintul Ioan Scararul adauga la aceasta: „Pocainta este fiica nadejdii si renuntarea la deznadejde” . Prin analogie, mai putem adauga ca pocainta nu este descurajare, ci asteptare ardenta; nu este sila de sine, ci afirmarea persoanei facuta dupa chipul lui Dumnezeu. Prin urmare, a te pocai inseamna nu atat a privi in jos la faradelegile comise, la imperfectiunile tale, cat a ridica ochii catre Dumnezeu, de unde vine ajutorul; nu a reveni la pacatele noastre si a le justifica, ci a inainta catre Dumnezeu, cu incredere, si a parasi trecutul pacatos; nu intoarcerea catre ceea ce nu am reusit sa facem, ci stradania de a deveni intru fiinta prin harul lui Hristos.
Ioachim Bacauanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului
Ziarul de Bacau,ce vreti sa spuneti cu articolul acesta??nu mai aveti ce scrie???vreti articole de prima pagina???faceti cercetari la primaria din Caiuti si vedeti ce face primarul cu banii si de ce nu le da salariile profesorilor la timp…Veti fi uimiti de rezultate…Succes!!!
„Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntas al iudeilor.2. A cesta a venit la Isus, noaptea si I-a zis:”Invatatorule, stim ca esti un invatator venit de la Dumnezeu, caci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu daca nu este Dumnezeu cu el” 3. Drept raspuns, Isus i-a zis: Adevarat, adevarat iti spun ca daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea imparatia lui Dumnezeu5. Isus i-a raspuns: „Adevarat, adevarat iti spun ca daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in imparatia lui Dumnezeu. 6. Ce este nascut din carne este carne si ce este nascut din duh este duh. 7. Nu te mira ca ti-am zis: Trebuie sa va nasteti din nou. 8. Vantul sufla incotro vrea si-i auzi vuietul, dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul” IOAN 3:1-3, 5,6,7 „A venit la ai Sai si ai Sai nu L-au primit 12. dar tuturor celor care L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat derptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu; 13. nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. 14. Si cuvantul s-a facut trup si a locuit printre noi, plin de slava si de adevar. Si noi am privit slava Lui, intocmai ca slava singurului nascut din Tatal 16. Si toti am primit din plinatatea Lui si har dupa har; 17. Caci legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos” IOAN1:11-17
Deci..Nicodim a vorbit clar despre..reancarnare…
Nu este vorba de o reincarnare. Se refera la innnoirea a mintii (metanoia), la o transformare progresiva a omului vechi, firesc, in omul duhovnicesc, smerit, care urmeaza indemnurile Tatalui prin Duhului Sfant. Transformarea se face prin pocainta, prin Duhul Sfant si debuteaza cu intoarcerea omului catre Dumnezeu prin Hristos Fiul Sau care ne da harul, cu care ne unim prin botez, prin impartasirea cu sangele si trupul Lui, in dragoste si ascultare de Dumnezeu Tatal si dragoste fata de aproapele intr-o viata sfanta. Cel ce apropie de Dumnezeu cu o inima sincera, doritoare de prezenta Sa are parte de multe binecuvantari. Drumul pocaintei nu este usor dar este minunat cand Isus traieste in inima ta. Si dupa multe cautari, dupa multe lupte si incercari pe pamantul asta, omul realizeaza intr-un final ca numai printr-o pocainta adevarata, o inima golita de desertaciunile lumii acestea, de pacat si faradelege ca viata alaturi de El prin El si pentru El este ADEVARATA VIATA . „21. Nimeni nu coase un petic de postav nou la o haina veche; astfel peticul de postav nou rupe o parte din cel vechi si mai rea ruptura se face. 22. Si nimeni nu pune vin nou in burdufuri vechi; astfel vinul cel nou sparge burdufurile si vinul se varsa, iar burdufurile se distrug; ci vinul nou este pus in burdufuri noi” MARCU 2:21, 22