Lecturile bacauanilor: -Pseudokinegeticos in talmacire contemporana

O invitatie in universul mirific al necuvintatoarelor vazduhului, pamintului si adincurilor lichide este totdeauna binevenita, plina de surprize si de nerefuzat. Un popas de taina printre pescari si vinatori ne propune, de astadata, concitadinul nostru Sorin Cristian Ursescu, inginerul horticol metamorfozat intr-un fascinant povestitor daruit din plin cu harul intimplarilor traite pe sub coroane de arbori ori pe buze de lacuri argintate. Si cum un astfel de impatimit al pustii cu cocoase si al unditei nu-si putea pastra bucuriile doar pentru sine, a tinut sa ne faca partasi prin povestirile adunate in cartea recent iesita de sub teascurile mesterilor tipografi: “Tolba cu amintiri”. Un regal de privelisti si sentimente ce-i rasplatesc o pasiune de-o viata, inchipuind un nou pseudokinegeticos in care protagoniste nu sunt doar populatiile luncilor, padurilor si lacurilor bacauane, ce ne sunt infatisate ca adevarate paradisuri ale unui habitat pe care, din pacate, il ignoram din prea-putina-i cunoastere. Eroii povestirilor sale sunt mistretii, fazanii, capriorii, soldanii, sitarii ori cocosii de munte, vulpile si ursii ce impinzesc coclaurii Zeletinului, potecile sI hatisurile Slanicului si vaioagele Siretului. Precum si pastravii apelor de munte, lostritele Bistritei si crapii dolofani ai lacurilor ce brazdeaza tinuturile noastre de la Rasarit la Apus. Scrisul iI este simplu, ca si rostirea limpede, dar pline de haz si de pitoresc. Te-mbata ca vinul de vita veche si nobila. Coabitarea cu aceasta lume fascinanta desprinsa din atmosfera mitologica reprezentata de Artemis – zeita vinatorii, si Dionysos – zeul vinului, vibreaza la unison cu sentimentele cititorului. Motiv pentru care acest pseudokinegeticos in varianta contemporana ni-l recomanda pe autor ca pe un condeier ce nu si-a rostit inca intregul discurs la tema. Doar s-a demonstrat cu prisosinta ca in materie de vinatoare sI pescuit fantezia nu are limite. Chiar daca intimplarile servite sunt intrutotul autentice, clasica exclamatie nu este exclusa: uite-asa o barba-avea!… (Mihai BUZNEA)