Presa romaneasca este vinovata de toate relele care se intimpla in tara asta! De gilcevile politicienilor si bilbiielile guvernantilor. De hotia generalizata si violenta gruparilor interlope. De escalada nerusinata a preturilor si de coruptia fara corupti. De minciuna si prefacatoria alesilor nostri, care-si trag avantaje pe banda rulanta in dispretul celor pe care, chipurile, ii reprezinta. Daca ea, presa, nu ar exista, ori daca ar accepta neconditionat lesa cu snur de matase pe care si-o doresc grupurile de interese, totul ar fi perfect si nimeni nu ar avea vreun motiv de suparare sau repros. Dar presa isi baga coada peste tot, cerceteaza, descopera si prezinta, in calitatea ei de exponent al opiniei publice. Si bune, dar mai ales rele, pentru ca exista destule.
Pentru ca isi fac datoria, jurnalistii sint catalogati drept obraznici, lipsiti de maniere si cu apucaturi abuzive. Amintiti-va de reactiile lipsite de eleganta, nu mai zic de diplomatie, ale presedintelui Traian Basescu, ori ale fostului presedinte Ion Iliescu, la adresa unor reporteri, sau a breslei in ansamblul sau si veti avea probele indubitabile privind perceptia mass-mediei. Sau de reprosurile si acuzele unor parlamentari, lideri locali de partide ori din administratiile publice. Tot presa este cea care demoleaza imaginea Justitiei. Incluzind in aceasta ecuatie alte institutii precum Politia, Educatia, Sanatatea, Sportul. De parca ei, jurnalistii, ar indemna la fapte rele spre a avea, apoi, despre ce sa scrie.
Nu as fi abordat acest delicat subiect ce ramine mereu deschis daca un nou scandal media nu s-ar fi declansat in aceste zile cu adresa directa la anumiti oamenii in halate albe si la responsabilitatea lor abandonata la pubela de gunoi. Un copil nou-nascut moare intr-o maternitate din tara (la Birlad) din cauza lipsei de supraveghere pe care medicul neonatolog avea obligatia sa o asigure date fiind complicatiile la nastere. Cazul ajunge la urechile presei, care isi face datoria; adica, scrie despre el. Faptul incita si inflameaza. Adevarul supara. Intr-o scrisoare incendiara, menita sa puna lucrurile la punct, medicul mentionat, nicidecum incriminat sau culpabilizat (acestea le pot face doar anchetatorii abilitati), incearca sa transfere cazul – cu intreaga lui gravitate, spre jurnalisti, sustinind ca doar presa e vinovata de imaginea negativa a medicilor.
Se gasesc imediat si citeva sute de sustinatori care cer pur si simplu linsajul mediatic al autorilor demersurilor publicistice respective. In tot acest dellirium ambitiosus se scapa din vedere tocmai esentialul: anume, ca un copil a murit din cauza neglijentei, sinonima cu lipsa de responsabilitate a unui medic (si nu e singurul caz de acest gen), iar o familie a fost indoliata. In opinia sa, a semnala un astfel de eveniment funest echivaleaza cu infractiunea de lez personalitate, care ar trebui aspru pedepsita: cum isi permite un ziarist sa patrunda in lumea lui Aesculap si sa tulbure apele?! Un fapt esential este ignorat de acesta, si nu numai: propria imagine si-o construieste fiecare, cu luminile si umbrele ei; ziaristii nu fac altceva decit sa le-o dezvaluie asa cum e, in calitatea lor de persoane publice. A te sustrage controlului acestora, considerindu-te o categorie sociala aparte, intangibila, tine de o conceptie falsa; cea a favoritismului elitist. Pe care nici macar dogmele democratiei declarative nu le accepta. Cu atit mai putin cu cit nici in materie de moralitate multi dintre ei nu sint indrituiti sa ne dea lectii. Boala orgoliului si a superioritatii de sine nu si-a gasit leacul. Inca se mai cauta…
Lasă un răspuns