Să nu ne mai ascundem după deget: nici noi şi nici francezii nu vrem ţiganii. Francezii au trecut la acţiune presărând praf de prevederi europene pe care le interpretează după plac. Şi-şi permit să o facă deoarece au o voce destul de puternică.
Desigur, expulzarea în masă a ţiganilor este discriminatorie şi e motiv suficient pentru intervenţia organizaţiilor care se ocupă de drepturile omului. Doar că Franţa s-a săturat să aibă o problemă care nu poate fi rezolvată.
De cealaltă parte, politicienii români nu au curajul să protesteze şi să se lupte pentru respectarea unor drepturi ale cetăţenilor. Pentru că dacă ar lua apărarea ţiganilor din Franţa ar fi foarte dificil să explice alegătorilor români, sătui la rândul lor de excesele ţiganilor, de ce le iau apărarea.
Şi pentru că nu au acest curaj, preferă să tacă.
Rezultatul va fi delicat: în afară de faptul că ne vom trezi în braţe cu o problemă extraordinar de greu de rezolvat – cea a integrării unei etnii care nu doreşte să fie integrată ci, dacă s-ar putea, să integreze ea majoritatea – se va crea precedentul european al expulzării unor cetăţeni nu pe baza unor decizii individuale ale justiţiei pentru fapte pedepsite de lege ci pe baza unor acte administrative ce vizează colectivităţi etnice.
AM o idee AVEM GAZE