Romania devenise in vara anului 1944, un teatru de operatiuni militare, care au culminat in final cu scurtarea celui de-al doilea razboi mondial si desprinderea Romaniei de Germania nazista,
constrinsa sa paraseasca Europa de Sud-Est si resursele ei, ceea ce a si dus la momentul infringerii finale. Istoria consemneaza faptul ca in zilele de 21 si 22 august 1944, maresalul Ion Antonescu, pe atunci comandantul statului roman si al armatei romane, s-a aflat la Slanic Moldova pentru o serie de intrevederi cu generalul-colonel Hans Friessner, comandantul Grupului de Armate „Ucraina de Sud”, care isi stabilise cartierul general la acea data in Slanic Moldova. Maresalul are o prima intrevedere oficiala cu generalul Friessner in data de 21 august la vila „Rica” din Slanic Moldova, in cadrul careia s-a discutat despre situatia creata in urma strapungerii frontului de catre trupele sovietice. Maresalul Antonescu s-a declarat de acord cu masurile militare intreprinse de partea germana si a promis trimiterea de noi trupe pe front, evidentiind insa, necesitatea mentinerii cu orice pret a Basarabiei si a orasului Iasi, intrucit, „aici este in joc nu numai soarta Basarabiei, ci si soarta pentru totdeauna a poporului roman”. Pe de alta parte, generalul Friessner l-a avertizat pe maresal cu privire la zvonurile care circulau cu privire la o posibila lovitura de stat indreptata impotriva sa. Pe un ton taios, Antonescu i-a replicat ofiterului german politica duplicitara promovata de conducerea Reichului fata de Romania, indeosebi in problema Transilvaniei de nord, dar in final a dat asigurari ca poprul roman va fi alaturi de Germania, „ca cel mai cinstit si loial aliat”. A doua zi, 22 august, dupa ce a vizitat frontul, maresalul Antonescu a avut o ultima intilnire cu generalul Friessner la Slanic, unde au convenit sa retraga trupele germano-romane pe linia Focsani-Galati, maresalul promitand ca va trimite pe front toate rezervele disponibile, desi acesta intelesese ca
razboiul era practic pierdut de catre Romania. Lovitura de stat care a urmat la 23 august si desprinderea Romaniei de alianta cu Germania, au accelerat capturarea si distrugerea principalelor unitati germane de pe teritoriul Romaniei, printre care s-a aflat si Grupul de Armate „Ucraina de Sud”. Aceste fapte sint consemnate de catre prof.univ.dr.Ottmar Trasca, cercetator stiintific in cadrul Institutului de Istorie „George Baritiu” din Cluj Napoca, in lucrarea „23 August 1944. Sfirsitul ‘Camaraderiei de arme’ Romano-Germane”. (Romulus Dan Busnea)
FOTO: Vila Rica din Slanic Moldova, locul unde s-au intilnit marii comandanti de armate
etena a zis
Cea mai mare prostie a romanilor din istorie : alaturarea Rusiei si desprinderea de catre Germania !
gricu a zis
Dar ce-ar fi fost daca un dement ca Hitler ar fi ramas stapan peste Europa? Oricum, ar fi fosr rau, sau poate nu. Parerile sunt impartite, iar de facut nu se mai poate face nimic! Articolul consemneaza un aspect foarte interesant legat de actul de la 23 august si nimic mai mult!
etena a zis
Prietene, Hitler n-a fost dement, a fost chiar foarte destept si lucid. A vrut sa curete lumea de rebuturi, dar n-a fost lasat, din pacate. Si in plus, daca castiga razboiul cu Romania de partea ei, acum veneau francezii si spaniolii la munca la noi in tara !
gricu a zis
Vorbe, vise, vorbe. Doar atat. Restul e tacere si suspin. Ti-a placut, stimata doamna sau stimatule domn?
gabi a zis
Articolul prezinta un fapt istoric savarsit la Slanic Moldova, iar interpretarile gen daca sau parca nu si-au rostul pentru ca acum nu mai conteaza. Restul, e istorie.
relu a zis
Interesant este articolul nu si parerile pro sau contra. Vorba domnului de mai sus: „restul e istorie”. La trecut, bineanteles.