Ciocoii noi

De piatră, de oţel să fii şi tot te riciie în ureche cite o ieşire la rampă de-a ăstora care cred ei că ne conduc. Au rezolvat filosofic problema economiei şi acum se felicită pentru reuşite. Şi mai trag cite o flegmă în freza ălora care nu-s de acord cu ideile şi deciziile lor.

Pentru că, în incompetenţa lor, ei se cred geniali. Şi, după o regulă nescrisă, în momentul în care te trezeşti cocoţat peste noapte în virful parului, începi să crezi că ai urcat pe merit. Arsul etapelor dăunează grav sănătăţii mentale.

Dar ei se pricep! N-au lucrat o secundă la patron dar ştiu să dea soluţii celor care se pling că li se taie lefurile. Precum altădată Ceauşescu îndemna lumea să mai ia o haină în spate dacă le e frig în case, ei îi îndeamnă pe români să-şi mai ia încă un job dacă n-au destui bani de mincare.

Dar nu spun unde să găsească acel al doilea job! Si, pină la urmă, nu asta e problema! Problema este că nu ai cum să-i ceri unui medic chirurg, unui profesor sau unui funcţionar să-şi mai caute încă un serviciu.

Dar, cum spuneam, acestea-s sofisme pentru ei. Dacă le întorci aceste argumente, te trezeşti cu o găleata de lături în cap. Vărsate de unii din ei sau de alţii, angajaţi pentru asta.

Căci la asta se rezumă dezbaterea de idei în ţara ciocoilor noi: „ba pe-a mă-ţi!” e principalul argument ce ţine şi de macroeconomie şi de finanţe, de educaţie sau sănătate. Uneori mai este condimentat cu un „românii nu munceşte, aşteaptă totul de la stat”.

Şi totul spus subţire şi afectat, de parcă o discuţie cu plebea le-ar afecta statutul social ori de parcă s-ar teme că nu cumva respiraţia interlocutorului să-i afecteze strălucirea poşetei Louis Vuitton.

Căci ciocoiul nu mai poate suferi un produs care nu e „de firma” şi care costă prea puţin. Alaltăieri minca parizer cu muştar între două reprize de lipit afişe iar azi nu mai poate decit icre negre. Nu mai suportă decit seriile limitate, maşinile nemţeşti şi gagicile semianalfabete care vorbesc pe la TV.

Iar soluţii nu sunt. Ne îndreptăm spre prăpastie în timp ce ciocoii de la Putere ne explică docţi cit de bine vom trăi după ce vom muri.