Pentru turistii ortodocsi, Grecia are o rezonanta cu totul speciala datorata prezentei pe teritoriul ei a Sfintului Munte („Aghion Oros”), cunoscut mai bine sub denumirea de Muntele Athos („Oros Athos”).
Acest centru de talie mondiala al vietii monahale ortodoxe – dar si al artei si literaturii – apare ca o peninsula lunga de aproximativ 50 kilometri si lata de pina la zece kilometri, avind virful cel mai inalt de 2033 metri, denumit tot Athos.
Ma aflam pe un vapor care tocmai iesise din rada portului din orasul Ouranopoli, avind ca ruta urmarirea coastei sud-estice a peninsulei Athos, la o distanta de 500 metri de tarm, avind in vedere ca printre numerosii turisti se aflau si reprezentante ale Evei. Profesorul universitar Tocilescu a venit cu precizari la aceasta restrictie:
– Prin decretul dat in anul 1050 de imparatului bizantin Constantin Monomahul s-a interzis accesul tuturor fiintelor de sex feminin mai evoluate decit gaina.
– De cit gaina? a intervenit studentul Sofistoc – turist si el.
– Cu exceptia pisicilor, considerate a fi necesare la stirpirea rozatoarelor. Sofistoc, in dorinta de a elabora noi silogisme, nu s-a lasat:
– Exista o logica. Femeile prezinta o tentatie erotica, relatata si de Ion Creanga in „Amintiri din copilarie”, unde calugari si calugarite se intilneau in padure, chipurile, in cautare de bureti. Chiar si in interdictia caprelor vad o explicatie, sugerata tot de marele Ion Creanga. Un preot a fost surprins in timp ce facea… hm, ceva, intelegeti ce vreau sa spun, cu o capra. Sateanul, cu gitul intins peste gard a strigat, relatez din memorie: „Nu ti-e rusine? Nu ma asteptam tocmai din partea matale, fata bisericeasca, sa pacatuiesti cu o capra”. Atunci, preotul i-a raspuns: „Ai noroc ca sint ocupat, ca altfel, ti-as da vreo doua scatoalce pe spinare!”.
…Vaporul inghitea rapid mila dupa mila. Un cird mare de pescarusi urmarea vaporul ciugulind din mare orice rest de mincare aruncat peste bord. Pasagerii priveau spre stinga sensului de mers, pentru a zari minastirile de pe tarmul inalt al Muntelui Athos. Cel mai prudent era sa privesti prin hublourile salonului cu bar sau sa stai bine infofolit pe una din bancile cu rezematoare de la pupa. In sfirsit, am ajuns in dreptul primei minastiri foarte apropiate de mare, la circa 30 metri, denumite Dohariu. La un difuzor se auzeau prezentari al minastirii facute de ghizii diferitelor grupuri de turisti. Se vorbea in limbi de circulatie internationala, dar si in cele balcanice. A venit rindul la microfon si ghidului nostru: „Sfintul Munte are sase categorii de asezaminte monastice: minastiri, schituri, chilii, colibe, bordeiuri si sihastrii. Numarul minastirilor este de 20 si nu poate fi marit sau micsorat. Dintre acestea, 17 sint grecesti, una este bulgareasca, una este ruseasca si una – sirbeasca. Acum, in apropierea Pastelui, calugarii tin post negru”.
…Treceam in revista minastirile, constatind ca la fiecare se inalta spre cer cel putin o macara. Privirea mi-a fost atrasa de Sofistoc, care a descoperit ca pescarusii nu se temeau sa se apropie si, din zbor, sa-i ciuguleasca bucati de piine tinute in mina intinsa in sus. Dupa un timp, Sofistoc s-a apropiat de mine si mi-a spus:
– Iata un silogism. Calugarii, tinind post, nu mai au ce arunca la lazile de gunoi. Pescarusii nu mai gasesc de mincare pe uscat. In consecinta, ei ajung sa ciuguleasca din miinile turistilor de pe vas.
– Iata un silogism, care aduce foarte mult a sofism! am exclamat eu.
DORU CIUCESCU
Lasă un răspuns