Sindicatele – o rusine a scolii

Am spus de mai multe ori ca dascalii au o profesiune care nu se potriveste cu organizarea sindicala. Revendicarile de tip muncitoresc nu au ce cauta în scoala, profesorului ar trebui sa-i fie rusine sa ceara haine sau miel de Pasti de la „patron”. Acest gest nu doar ca îi scade prestigiul, dar îl pune în inferioritate fata de elevi, care – cel putin unii! – au de la parinti „bani de buzunar” mai multi decit „cadoul” cersit de el. Faptul ca se face „greva japoneza”, faptul ca apar la televizor profesoare care nu arata deloc a „intelectuale” si care pledeaza pentru demonstratii de strada, ba chiar am auzit ca se pregateste un mare miting pentru miine în Capitala, faptul ca se politizeaza acest penibil „conflict de munca” (sic!) în prag de campanie electorala demonstreaza absurdul prezentei sindicatului în scoala. În fond guvernul doreste sa reduca pe cit posibil zona în care se obtin venituri care nu pot fi impozitate, prefera sa mareasca salariile în învatamint cu mult mai mult decit „tichetele cadou”, dar sa fie bani impozitati, care se trec pe cartea de munca, se socotesc la viitoarea pensie, aduc venituri la CAS, sporesc pe cit este cu putinta calitatea vietii într-un mod transparent. Ce se întimpla însa în cazul „tichetelor cadou”? În primul rind de ele nu se vor bucura toti salariatii din sectorul bugetar, deoarece ele vor fi date doar acolo unde administratiile locale au bani. Domnul primar Romeo Stavarache a promis ca va acorda aceste cadouri fara vorba. Sindicatul se lauda degeaba, Ordonanta de Urgenta nr. 37 din 2008 nu interzice acordarea acestor cadouri, spune doar ca ele se pot acorda doar acolo unde sint bani. Daca domnul primar nu a vrut sa acorde bani pentru diplomele „Gh. Lazar” acum trei ani, nu a acordat si profesorii au ramas fara un drept care decurgea din Statutul personalului didactic, nu era vorba de un „cadou”: asa se interpreteaza la noi autonomia locala! Acum, daca are bani si vrea sa fie filotim, n-are decit, sindicatul nu-l poate obliga, oricite greve si demonstratii ar face, poate cel mult sa-i multumeasca.
La urma urmei, ce este un „cadou”? Este un semn de atentie, de prietenie, de respect, de apreciere pe care cineva îl acorda altcuiva. Elevii trebuie chiar învatati sa faca daruri, sa ofere flori, de exemplu, sau mici atentii colegilor, profesorilor sau parintilor care sarbatoresc o aniversare, ori cu alt prilej deosebit. Nu valoarea cadoului conteaza, ci încarcatura simbolica, afectiva, capacitatea de a comunica sentimentul de pretuire pentru cel caruia i-l oferi. Cadoul este prilej de bucurie atit pentru cel care îl primeste, cit si pentru cel care îl da. Bucuria trebuie sa fie pura, dezinteresata, este absurd sa oferi daruri… electorale! Cred ca domnul primar Romeo Stavarache iubeste sincer scoala si „cadourile” pe care le face sunt absolut dezinteresate. Daca, dimpotriva, în nu stiu ce comuna sau oras „tichetele cadou” (sic!) nu se vor da, acest lucru nu-i motiv de greva mai mult sau mai putin „japoneza”, nu-i nici motiv de organizare a unor ample demonstratii, cum este cea anuntata în Bucuresti, ci e doar motiv de tristete: este normal sa te întristeze faptul ca daruirea si harul pe care oamenii scolii le probeaza în fiecare zi nu sint rasplatite, dar aici nu-i vorba de „lupta sindicala”: dragoste cu sila nu se poate!

Ioan NEACSU