Sa crestem virsta de pensionare la 100 de ani, sa fie un numar rotund

Au trecut legea prin Parlament hoţeşte; asta e mai puţin important chiar dacă e definitoriu pentru actuala Putere. Principalul este că s-a stabilit că vârsta de pensionare pentru „nesimtitii” care nu mai vor să muncească şi se trag la căldurică să pape banii statului ca nişte „asistaţi netrebnici” să fie de 65 de ani.

E dreptul Parlamentului să stabilească vârsta, care, în fond, e o decizie administrativă. Problema este că decizia este greu de aplicat. În sensul că vor fi foarte puţini angajatori care să-şi dorească angajaţi sexagenari.

Poate în sectorul bugetar nu ar fi aşa o problemă din acest punct de vedere. În învăţământ se poate (deşi după 30 de ani la catedra te cam dilesti din cauza stress-ului), în sănătate, la fel. Funcţionari în Primarii pot fi şi la 70 de ani dacă vrea Guvernul. Probleme ar fi în Poliţie, Jandarmerie şi Armată, dar dacă-i ordin, cu placere!

Lăsând glumă la o parte, să trecem la sectorul privat. Personalul TESA să zicem că ar putea munci. Ce facem cu cei care fac muncă fizică? Cu muncitorii din fabrici şi uzine, câte au mai rămas? Cu salariaţii din construcţii? Cu şoferii, chiar.

Există numeroase locuri de muncă în care contează vârsta şi aptitudinile. Odată cu îmbătrânirea, reflexele încetinesc, nu mai poţi presta ca în tinereţe şi nimic nu-l va împiedica pe patron să renunţe la salariaţii vârstnici, în condiţiile în care se pregăteşte o nouă lege a relaţiilor de muncă pentru „flexibilizarea” pieţii muncii (a se citi uşurarea concedierilor).

Da, fondul de pensii geme, salariaţii sunt foarte puţini în raport cu pensionării, dar soluţia creşterii vârstei de pensionare este doar o soluţie pe hârtie. Sau, mai rău, doar un pretext pentru a nu plăti pensii.