Pentru multi ziua de marti, 5 august va fi una obisnuita, ca orice zi din saptamina. Pentru crestinii ortodocsi, pelerini pe la locurile sfinte, sau iubitori ai valorilor spirituale romanesti va fi, insa o zi deosebita: ziua de praznuire a Sfintului Ioan Iacob Hozevitul. S-a nascut la 23 iulie 1913 in satul Crainiceni, pe malul Prutului. Din botez i s-a dat numele de Ilie. Dupa sase luni, mama Sfintului, Ecaterina, s-a imbolnavit si a murit, grija pentru prunc revenind bunicii, Maria Iacob. In anul 1916, tatal, Maxim Iacob, s-a recasatorit, insa, dupa doi ani, a fost trimis pe front. In timpul luptelor pentru eliberarea tarii, el a fost impuscat. Din septembrie 1920, Ilie Iacob a inceput sa urmeze scoala primara la Crainiceni. In anul 1924, in viata lui s-a petrecut o noua nenorocire, prin moartea bunicii sale. Ramas singur pe lume, a fost luat in casa unchiului sau, care i-a purtat de grija pina la intrarea in manastire. A fost trimis sa invete, mai intii la Gimnaziul „Mihail Kogalniceanu” din Lipcani, apoi la Liceul „Dimitrie Cantemir” din Cozmeni. In anul 1932 si-a sustinut examenul de bacalaureat la Cernauti. In 1933, cind a implinit 20 de ani, a intrat in manastirea Neamt. In dorinta unui loc mai linistit, a plecat in Oltenia, la manastirea Turnu. Dupa citeva luni a fost chemat in armata si a fost repartizat sa ingrijeasca bolnavii. Intors la manastirea Neamt, a fost numit bibliotecar, iar la 8 aprilie 1936 a fost uns in monahism si a primit numele de Ioan. In noiembrie 1936 a plecat sa se inchine la Locurile Sfinte si a ramas la manastirea Sfintul Sava, situata pe malul Iordanului. Acolo, cuviosul Ioan a trait opt ani, dupa care a fost numit egumen al schitului romanesc de la Iordan. A pastorit schitul timp de 5 ani, pina in 1952, cind, fiind bolnav, a renuntat la staretie si s-a retras la manastirea Sfintul Gheorghe Hozevitul, situata la apus de Ierihon, pe Valea piriului Horat, in preajma caruia a trait si Sfintul Prooroc Ilie. Doritor de liniste, cuviosul Ioan Iacob si-a mutat locuinta intr-o pestera, in care s-a nevoit timp de opt ani. La 5 august 1960, la doar 47 de ani, cuviosul Ioan Iacob s-a mutat la Domnul. Dupa 20 de ani, trupul sau, ramas in pestera, a fost gasit intreg si neatins de nici o stricaciune. La 20 iunie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane l-a trecut in rindul sfintilor.
Lasă un răspuns