Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfintei Mucenițe Pelaghia

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Chiriac

După cum cei bolnavi de ochi nu îndrăznesc să privească la soare, tot așa nici păcatul nu poate privi la virtute, ci se retrage, întoarce spatele și-și mărturisește înfrîngerea.
încredințați de adevărul acesta, să ne lipim de virtute și să ne rînduim cu strășnicie viața noastră; să ne străduim ca să ne depărtăm, cu cuvîntul și cu fapta, chiar de păcatele care par mici șineînsemnate. Dacă ne depărtăm de păcatele cele mici, nu vom cădea niciodată în păcate mai mari ; iar cu timpul vom putea, bucurîndu-ne și de ajutorul cel de sus, să săvîrșim și cele mai mari virtuți, să scăpăm de osînda ce ne amenință și să dobîndim bunătățile cele veșnice.
Omul a fost luiși pricina tuturor relelor. El a fost pricina pierderii atîtor bunuri și a osîndei pe care a suferit-o din pricina neascultării. Cînd mă gîndesc la felul de viață pe care Dumnezeu l-a dăruit omului, făcîndu-i atît de bogate binefaceri; cînd mă gîndesc mai întîi că, înainte de facerea lui, Dumnezeu a adus la ființă pentru el toată podoaba zidirii, că l-a făcut mai tîrziu să se bucure de toate cele văzute; cînd mă gîndesc apoi că Dumnezeu a poruncit să se facă raiul, pentru că a voit ca omul să locuiască în el, că l-a despărțit de animalele necuvîntătoare, că I-a dat putere asupra tuturor și I-a poruncit să le pună nume tuturor, că Adam fiind singur avea nevoie de un ajutor de aceeașI ființă cu el, ca să-I țină tovărășie, și că Dumnezeu nici asta n-a lăsat-o la o parte, ci a făcut femeie în chipul în care a voit și i-a încredințat-o lui și că o dată cu toate acestea I-a dăruit și vrednicia profeției; cînd mă gîndesc apoi că după aceste nespuse binefaceri i-a dăruit și binele cel mai mare din toate, anume că l-a scăpat de toate grijile trupului, că l-a făcut să nu aibă nevoie nici de haine, nici de vreo altă trebuință, ci că a voit ca omul să trăiască pe pămînt, ca înger pămîntean; deci, cînd mă gîndesc la toate acestea, mă minunez de iubirea de oameni a Stăpînului, de trîndăvia omului și de invidia diavolului, că nu suferea vicleanul demon să vadă pe om că duce viață îngerească în trup de om.d mă gîndesc la felul de viață pe care Dumnezeu l-a dăruit omului, făcîndu-i atît de bogate binefaceri;

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!