Carnetul cu note

Nevroza sinuciderilor

• trecutul de lîngă noi: actualitatea presei interbelice băcăuane

Aproape zilnic, slova proaspătă cu miros de plumb a gazetelor, ne aduce în chenar de doliu, vestea tragică a sinuciderii unei persoane, în floarea vârstei, când viitorul zâmbește cu zări senine și visuri aurite.
O aripă neagră fâlfâe cobitoare. Un demon urât scurmă și împinge în prăpastie, un suflet tânăr, care n’a avut când să privească în toate părțile.
O doamnă tânără și-a curmat firul vieții, roasă de o neîmpăcată gelozie; o fată s’aruncă dela etaj pentru o dragoste nempărtășită; un tânăr își curmă vieața, fiindcă l-a înșelat nevasta și astfel lanțul celor ce nu mai pot suporta nedreptățile soartei, se întinde vertiginos, din cauză că vieața, prezintă diversități pe care nimeni nu le poate uniformiza.
Fiecare sub impulsia unui sentiment agresiv, isbucnește într’o inițiativă bruscă, violentă, mînat de un dezechilibru sufletesc, pe care nu poate să-l oprească dragostea de a trăi și de a duce vieața așa cum ți s’a dat. – Lumea peregrinează. – Vârtejul minților răpește în spirale febrile corola justei rațiuni.
Ce torente de desamăgiri trebue să treacă prin mintea fragilă a acelora, care într’un minut de disperare, au consimțit să renunțe la vieață, ca la un film de cinema!
Citesc acum câteva zile un reportaj. O tânără frumoasă, orbitoare, în pragul vieții, la 20 de ani, s’a sinucis. O căsnicie abia urzită, un
soț luat din dragoste, un cămin invidiat de mulți. O fericire pe care nimeni n’o credea sfârșită, așa de repede. Și iată că într’o zi, un gest funest a acoperit toate sub zăbranic de doliu. Pentru cine a trăit? Pentru cine s’au risipit atâtea iluzii! Pentru ce și-a curmat vieața cu un gest, care mărturisește în același timp și lașitate și eroism. Cât de ușor se perde credința în triumful binelui! Nu. Sborul încrezător al tinereții nu trebuie părăsit așa de ușor. Eroi sunt numai acei, care au luptat și au suferit urgisirile soartei și nu i-a aplecat vânturile și furtunile. Fii liniștit, fii vesel și trăește-ți bucuriile și tristețile dimineții tale. (ALEX. ȘENDREA, articol apărut în ziarul „Bacăul” – 1938) Helvetica-R rii unei persoane, în floarea vârstei, când viitorul zâmbește cu zări senine și visuri aurite.
O ar

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!