Let’s do it Romania: Cum au facut-o bacauanii

E simbata si as fi putut lenevi mai mult în pat. La a doua strigare a alarmei de pe telefon, însa, ma hotarasc sa ma ridic. Mă îmbrac rapid, sar peste micul dejun şi o chisc spre Stadion. În parcarea stadionului municipal, lume destul de puţină. Organizatorii au anunţat că 600 de persoane s-au înscris pentru Let’s do it, însă, cu toată bunăvoinţa, în parcare nu-s mai mult de 100, majoritatea elevi.
Un grup de sportivi în achipament albastru apare în şir indian. Nu, n-au venit pentru curăţenie; au meci. Se urcă în microbuzul care-i aşteptă şi pleacă.

Se dă startul

E 8.12. Apar organizatorii care încep să ridice un cort. Se distribuie declaraţii pe propria răspundere, se citesc normele de protecţie. Mă salut cu deputatul PSD Gheorghe Antochi, fostul preşedinte al holdingului Agricolă Internaţional, care şi-a adus o nepoţică înscrisă la Let’s do it. Cum marea problemă a acţiunii o constituie mijloacele de transport, Gheorghe Antochi face rost de un microbuz al societăţii Agricola care este pus la dispoziţia participanţilor la acţiune.
Apar şi nişte poliţişti echipaţi de luptă. Le lipsesc cagulele şi pistoalele mitralieră. Au venit cu microbuzul şi sunt trimişi la Buhusi, să ducă saci de plastic şi mănuşi celor de acolo.

Pe Lacul Bacău II

Plecam spre Lacul Bacău II, în zona Ariei naturale protejate. Aici ajung elevii de la Liceul Economic. „Dom’ profesor, ia uitaţi ce am găsit!”, „Dom’ profesor, veniţi aici!”. Domnul profesor, pe care cu greu îl deosebeşti de elevii săi, se mişcă de colo-colo. Dă sfaturi, trage concluzii. „Pe astea nu le băgaţi în sac că-s mari şi o să rupă plasticul. Hai, şi în partea aia”.
„Dom’ profesor, am găsit o pereche de chiloţi!”. Puştanul ridică trofeul să-l vadă toată lumea şi dom’ profesor îl trage în poză. Zona e plină de pescari, deloc impresionaţi de iniţiativa copiilor. Unul singur spune ca a lucrat în sănătate şi a adunat o grămadă de gunoi pentru că a auzit de Let’s do it.
În rest, pescarii dau apatici la peşte, se feresc din calea elevilor care adună paharele de plastic aruncate, hirtiile, cutiile… Nu se găseşte nimeni să le ureze „bafta la pescuit”?!
O luăm înapoi pe dig. Lingă casa lui Iacobov dăm de un grup de femei care se pregătesc să plece. Au lăsat în urmă sacii de plastic plini de gunoaie. „Sa scrieţi că şi Agenţia de Mediu a fost azi la făcut curăţenie!” – ne spune o doamnă. Am scris.
La ciţiva metri mai încolo, o dubă a poliţiei. Mai mulţi poliţişti şi pompieri mişună în zonă. Un pescar a descoperit cadavrul unui înecat. Pină cind vin criminaliştii, nimeni nu se atinge de corp. Trecem pe la un magazin alimentar. Ne aprovizionăm cu energizante – ciocolată, biscuiţi şi pepsi. Luăm masa în oraş.

Trei oameni şi o grămadă de saci

Ne gindeam să ajungem şi la Valea Budului, însă se pare că ne-a furat peisajul şi am trecut de localitate. La intrarea în Podiş întoarcem. Vreo 14 saci plini cu gunoaie stăteau aliniaţi lingă o maşină. Era rodul muncii a trei oameni. Ne vine greu să credem: doar trei oameni s-au coborit în ripele din zonă şi au adunat în trei ore atita gunoi? „Am strins cit am putut şi noi. Am fi vrut să putem mai mult, dar nu avem acces peste tot. Cred că sunt gunoaiele aduse de inundatii” – ne spune Angelica Puşcaşu. Ea a venit cu fiica sa de 23 de ani, Ioana, studentă la medicină, şi cu un prieten de familie – Sorin Solomon. „Nu ne place să vedem atita mizarie şi să nu facem nimic. Astăzi a fost ocazia să facem curat” – mai spune doamna Puşcaşu.

La Valea Budului şi pe Măgura

Ajungem la Valea Budului şi identificăm cu greu drumul spre tabără. Deja sacii aşteaptă cuminţi pe marginea drumului forestier. În pădure se aud doar strigăte ale copiilor. Nu vedem decit un grup de 4-5 care se bagă prin albia piriului speriindu-se unii pe alţii. Plecăm din nou la drum. Vrem să ajungem pe Măgura, şi, dacă tot e în drum, şi pe la poligonul de tancuri, unde sunt repartizaţi jandarmii. Ghinion, jandarmii şi-au terminat munca. În locul lor sunt citeva familii ieşite la iarbă verde, printre sacii cu gunoaie proaspăt adunate.
Pe Măgura avem noroc; dăm peste un grup de elevi care au o problemă: au rămas fără saci şi mănuşi. Au adunat inclusiv cranii de ciini şi cai.

In loc de concluzie

Acţiunea a fost interesantă, însă, cred eu, se putea şi mai mult. Pentru că, după informaţiile mele, peste 90 la sută din grămezile de gunoi care au fost cartografiate în judeţ, au rămas, nefiind suficienţi voluntari. Şi este şi firesc avind în vedere slaba mediatizare a acţiunii Let’s do it în judeţul Bacău.
Practic, în afară de prima conferinţa de presă prin care s-a anunţat proiectul, organizatorii nu s-au mai implicat. Relaţia cu mass-media fost una foarte prosta, deşi presa a fost deschisă şi i-a sprijinit, mai mult, le-a transmis că este dispusă să susţină campania de informare. Doar că organizatorii nu prea au transmis informaţii.

Vezi galeria foto