Sfîntul Apostol Tadeu a fost unul din cei șaptezeci de Apostoli ai Mîntuitorului, de neam evreu, din cetatea Edesa, bun cunoscător al Legii vechi. Sfîntul Tadeu este altul decît Sfîntul Iuda sau Levi Tadeul, cel numărat între cei doisprezece Apostoli, diferit și de Iuda, fratele Domnului, scriitorul Epistolei lui Iuda din Noul Testament, și fratele lui Iacov, zis, uneori, și Tadeul.
Tadeu a urcat în Ierusalim și a primit binecuvîntarea Sfîntului Ioan Botezătorul. A cunoscut învățătura Domnului Iisus Hristos, după care a ales să meargă. Așa a ajuns să se numere în ceata celor șaptezeci de Apostoli. După Pogorîrea Duhului Sfînt peste Apostoli, Tadeu s-a dus în cetatea Edesa, propovăduind Evanghelia. Acolo l-a botezat pe domnitorul Avgar și pe cei din casa acestuia, vindecîndu-l de lepră. Cît timp a stat în cetatea Edesei, Apostolul Tadeu n-a încetat să propovăduiască sfînta credință, îndemnîndu-i pe credincioși să se închine. Sfîntul Tadeu a plecat apoi în Mesopotamia, unde i-a condus pe oameni spre credință. De acolo a mers mai departe, prin satele și orașele Siriei, pînă ce a ajuns la Berit, cetatea Feniciei. Aici și-a încheiat Sfîntul Tadeu apostoleasca lui strădanie. A murit încercînd să-i convingă pe oameni să creadă cu tărie în Isus. (C.G.)
Lasă un răspuns