• asistații s-au speriat că trebuie să plătească de patru ori mai mult decît pînă acum și cer să fie externați • în numai cîteva zile de la creșterea costului întreținerii au părăsit centrele șase bătrîni
Mărirea cuantumului contribuției de întreținere pentru asistații din căminele de bătrîni a stîrnit panică în rîndul acestora. Pînă acum, trei pensionari au făcut cereri pentru a părăsi căminul, pe motiv că pensiile lor sînt prea mici și nu au bani de unde cu ce să-și achite șederea în cămin. Miercuri și-au făcut bagajul și au plecat doi bătrîni, iar ieri urma să părăsească azilul o altă asistată.
Gheorghe Bahadir, de 70 de ani, este unul dintre cei care au plecat de la Căminul de bătrîni din Bacău. Pensia lui foarte mică nu acoperea nici măcar o parte din cei 1,7 milioane de lei pe care i-ar fi avut de achitat. Ca un făcut, el a venit la azil doar de o lună de zile. Era foarte mulțumit de condițiile găsite aici, însă lipsa banilor l-a făcut pe Gheorghe să plece și să caute un alt loc unde să-și petreacă restul zilelor. Și mai grav este că bătrînul nu are nici rude care să-l ajute și nici un apartament. Singura soluție în cazul lui a fost să se mute la țară, în chirie, ca să-i rămînă și bani de mîncare. Al doilea asistat care a părăsit centrul este Andrei Gâdei, de 63 de ani. Acesta își dorea de cîteva săptămîni să se mute împreună cu familia sa, iar noua reglementare i-a grăbit plecarea.
Ieri, în jurul prînzului, pe holurile Căminului de bătrîni din Bacău aștepta Maria Cantăr. Femeia, în vîrstă de 74 de ani, își scosese bagajele la ușă și aștepta un taxi ca să meargă la apartamentul de pe strada Violetelor. „Am venit aici pe 16 aprilie, pentru că sînt foarte bolnavă. Sufăr de boli de inimă, de plămîni, de rinichi și mai am și diabet. De cîteva luni am aflat că am și cataractă. Nu puteam să mă îngrijesc singură, de aceea am preferat să vin la cămin. Am un apartament în Bacău, unde locuiam împreună cu fiul și familia lui, însă, de cînd aceștia s-au mutat în Sibiu, am fost nevoită să vin în cămin pentru că nu avea cine să-mi poarte de grijă. Acum trebuie să mă întorc acolo, pentru că nu am bani suficienți pentru cămin”, ne povestea Maria Cantăr. Femeia ne-a mai spus că pensia ei este de numai 1,6 milioane de lei pe lună. „Diferența de bani trebuia să mi-o achite fiul meu însă acesta nu are de unde. Are un salariu mic și trebuie să-și întrețină familia. Pînă acum plăteam din pensia mea întreținerea la azil și cheltuielile pentru apartament, dar în condițiile actuale banii nu-mi mai ajung”, a adăugat Maria aproape plîngînd.
Pentru cele 21 de zile locuite în cămin în luna august bătrîna a plătit 1,185 de milioane de lei. „Mi-au mai rămas din pensie 480.000 de lei cu care trebuie să trăiesc încă o lună. Nici nu știu cu ce o să mă descurc, pentru că mai am de plătit și cheltuielile de întreținere ale apartamentului”, ne-a povestit pensionara.
În curtea Azilului din Bacău se adunaseră ieri peste 30 de bătrîni nemulțumiți de scumpirile la întreținere anunțate în urmă cu cîteva zile. Unii au spus că, dacă vor fi nevoiți să plece, vor muri de foame pe străzi. „Guvernul e vinovat de ce se întîmplă. Sîntem niște bătrîni neajutorați și se știe cît de greu trăim. Avem pensii foarte mici. După ce achităm contribuția de întreținere ne mai rămîn 50 – 60.000 de lei din pensie. Ce să faci cu banii ăștia? Avem și noi nevoie de o lamă de ras, săpun și altele. Cu ce să le cumpărăm?”, vociferau bătrînii.
La centrul din Comănești, unde sînt internați 210 bătrîni și-au manifestat pînă acum dorința de a pleca în jur de zece persoane. Mihăiță Lucaș, directorul azilului, crede că numărul asistaților care vor părăsi unitatea va fi și mai mare în viitor. „Bătrînii au reacționat ca niște copii părăsiți. Mulți dintre ei au muncit o viață întreagă, dar au pensie de numai un milion de lei”, spune directorul Lucaș. La căminul din Răchitoasa, în cursul zilei de marți au plecat trei bătrîni, după ce și-au lichidat conturile cu azilul, iar alte două persoane au depus cerere de externare.
Persoanele cu handicap din Centrele de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică de la Răcăciuni și Vermești nu și-au exprimat deocamdată dorința să părăsească centrul. Nici susținătorii lor legali nu au dat semne în acest sens. Nu este exclus însă ca mulți dintre ei să nu fi aflat deocamdată de această majorare. Singurii care au scăpat de plata unei contribuții de cazare mai mare sînt tinerii cu handicap din centrul pilot „Miorița”, care nu trebuie să achite nimic, deoarece ei provin din casele de copii și nu au nici un fel de venituri. (Măriuca BOBOȘA, Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns