Ascensiuni duhovnicești

Desăvîrșirea mîntuirii

• ânălțarea Domnului, sau Ispasul – sărbătoarea împăcării omului cu Dumnezeu

La 17 mai, la 40 de zile după înviere, sărbătorim ânălțarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer. Este sărbătoarea împărătească ce închipuie „desăvîrșirea mîntuirii și a împăcării omului cu Dumnezeu”.
Bisericile se împodobesc cu verdeață, cu flori „închipuind frumusețea Noului Ierusalim, ce ni s-a dechis și e un îndemn ca și creștinii să-și înfrumusețeze sufletele lor cu fapte bune, care să-i facă vrednici de cer, unde Mîntuitorul prin ânălțarea Sa a pregătit loc celor ce vor să se mîntuiască”.
După prima mare conflagrație a lumii, Biserica Română a stabilit ca în acestă zi să fie sărbătorită și „Ziua Eroilor”, cu „pomenirea solemnă a eroilor căzuți pentru întregirea neamului, pentru glorificarea sfinților săi mucenici, martiri ai Neamului și ai Bisericii”. Acum, „la monumentele lor din cimitire, din centrul comunei, ori din fața bisericii, se fac procesiuni solemne, se săvîrșește slujba parastasului și se acopăr mormintele eroilor cu flori, aprinzîndu-se candele și lumînări ca simboluri, semne nepieritoare în amintirea urmașilor”.
Tot de Ispas, la unele stîne din județul Bacău ciobanii mulg oile foarte ușor „ca să fie ferite de fulger, precum și de alte boli grele”. Cine lucrează în această zi va fi trăsnit – „el, animalele sale și chiar distrusă toată recolta”. E bine să fie sacrificat un miel și să se dea de pomană un caș pentru sufletul celor ce au fost”.
Preotul Alexandru Luncanu, autor al unei monografii și al unor lucrări etnografice, scria că la Berești-Bistrița este obiceiul ca de la o vacă să se taie vîrful cozii și să se îngroape într-un furnicar, zicîndu-se: „Să dea Dumnezeu să fie atîția miei și viței cîte furnici sunt în furnicarul acesta”. Se fac și descîntece pentru ciobani. „Preparatu: untură de porc amestecată cu usturoi, leuștean sau frunze de salcîm, sau pelin”. La apusul soarelui „se ung vitele pe uger ca farmecele să ia puterea, iar nu mana oilor”. Pentru deochi, ciobanii aduc apă descîntată cu care stropesc oile, iar cel mai bătrîn cioban din stînă unge cei doi stîlpi de la ușa strungii și zice: – Așa să stea laptele la oi, neluat de nimeni! Apoi aruncă un ban în fundul găleții. Mulge și descîntă: „Cînd va mai putea lua vrăjitoarea smaga și puterea de la banul acesta, atunci să nu poată lua laptele și puterea de la oile mele!” (Selecție și prezentare de Eugen ȘENDREA)
ă stea laptele la oi, neluat de nimeni! Apoi aruncă u

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!