Personalități băcăuane

Poetul propriei sale lumi

• la semicentenarul morții lui Bacovia

„George Bacovia a fost și rămîne spiritul simbolismului de tradiție sumbră # baudelairiană” (G. Călinescu, Istoria literaturii române), ca și exponentul sentimentalismului proletar și refractorismului nostalgic, un ilustrator al propriei sale lumi.
Astăzi, 22 mai, se împlinesc 50 de ani de la sfîrșitul tragic al marelui poet George Bacovia. A murit departe de urbea Bacăului în care a văzut lumina zilei, a iubit-o și a cîntat-o ca puțini alții. Cotidianul „Ziarul de Bacău” a inserat, pe întreg parcursul anilor săi de apariție, și sînt cinci de-acuma, cicluri de articole despre Bacovia, sub semnătura reputatului critic literar, universitarul dr. Constantin Călin. Autorul „Jurnalului despre Bacovia” face o competentă și profesionistă pledoarie pentru valoarea omului în viață și a ceea ce rămîne după, exemplificînd (după ziarul local „Moldova” din 1937) cu mari personalități de genul lui Marconi și Mircea Cancicov.
Comparațiile sînt reale și pertinente, autorul precizînd că fiecare lasă în urmă ceea ce a produs în viața-i trăită. Marconi, în domeniul telegrafiei fără fir (radioul) și radio-comunicațiilor pe unde scurte și telecomandă, obținînd în 1908 premiul Nobel pentru fizică, fără alte referiri la alte bogății pămîntești. Mircea Cancicov, socotit pe drept modernizatorul orașului Bacău, fost jurist de înaltă clasă, consilier municipal, deputat, ministru în cîteva rînduri și cu portofolii ministeriale, lider PNL de marcă, a contribuit nemijlocit la modernizarea Bacăului (oraș și județ), a ajutat populația sinistrată (Onești-Livezi, Borzești etc.) și cu alte binefaceri, enunțate doar parțial de autorul articolului citat. Autorul articolului spune că „legenda marelui financiar și a ministrului generos s-a estompat, în ciuda «colivelor»” care i se fac de către unii liberali și de o anumită fundație, iar cea a „poetului (G. Bacovia) fără bogății, a supraviețuit și a devenit din ce în ce mai pregnantă”.
Edificiile subvenționate de Cancicov (Biserica Borzești, Școala de Ofițeri de Rezervă Bacău, „Parcul Cancicov”, șoselele, podurile, drumurile comunale și județene, sediile actuale ale Poștei, Casei de Asigurări de Sănătate, liceele: „V. Alecsandri”, „Școala normală”, Cartierul CFR sînt moșteniri băcăuane – cancicoviene relevante.
în timp ce Bacovia înceta din viață în urmă cu cinci decenii, la vîrsta de 76 de ani, Cancicov era, în 1959, victima torționarilor din penitenciarul comunist de la Rîmnicul Sărat, la 75 de ani, urmare a politicii sale umanitare și clar-văzătoare, lăsînd economia țării cu o balanță excedentară, în pofida dezastrului de război ce avusese loc.
Alte bogății materiale nu i-au rămas „marelui financiar și ministrului generos” Mircea Cancicov decît căsuța din strada ce poartă numele altui poet binemeritat – Vasile Alecsandri – din Bacău. Dar operele amîndurora sînt și rămîn de prețuit. (prof. dr. Jean CIUTĂ)ese loc.
Alte bogății materiale nu i-au rămas „marelui financia

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!