Onestiul a gazduit un dialog al generatiilor literare

Mai multi scriitori romani, in special critici si istorici literari, au participat la un colcoviu de literatura contemporana, cu tema “Generatii si promotii literare in dialog”, care s-a desfasurat recent, la bilioteca din Onesti, in cadrul “Zilelor Culturii Calinescine”. Au participat Mircea Martin, C. Th. Ciobanu, Ion Pop, Al. Cistelecan, Virgil Podoaba, Ion Holban, Petru Cimpoesu, Iulian Costache, Andrei Terian, Al. Goldis, Elena Bulai, Doina Ioanid, Serban Axinte si altii, care au luat in discutie utilitatea conceptelor de generatii si promotii literare. Conform criticului Mircea Martin, o generatie literara aparea, mai demult, o data la 30 de ani, insa “conditiile istorice au determinat o indesire a generatiilor”, iar acum exista si termenul de promotie literara, propus de Laurentiu Ulici, care apare la 10 ani. Dupa Ion Pop, generatia ’60 a fost determinata de contextul de atunci, de iesirea din proletcultism si de evenimentele din 1956, ajungindu-se la neomodernism in literatura, la recuperarea esteticului si la ruperea de realismul socialist. Apoi, in anii ’80, s-a produs o schimbare importanta, avind o conexiune cu spiritul avangardist, pentru ca mai tirziu, in anii 2000, sa se ajunga la minimalism, derizoriu, refuzul metaforei, realitate posmorita si destructurata si la autenticism. “Dar lucrurile sint nunatate si depind si de individualitati – a sustinut Ion Pop. Nu exista ruptura totala. Insa impartirea pe 10 ani mi se pare inacceptabila. Daca judecam dupa maruntisuri, rezulta un individualism care face rau romanilor literati”. Alexandru Cistelecan a fost de parere ca “in vremuri normale, nu-i nevoie de conceptul de generatie literara, dar in comunism era monotonie ideologica, in timp ce acum, generatiile nu mai sint atit de monotone”. Si Virgil Podoaba a sustinut ca, la vremea lor, generatiile au reprezentat un concept util. “Generatia ’80 isi inchipuia ca reinventeaza literatura, in timp ce generatia ’60 se raporteaza la o paradigma”, a apreciat Podoaba. Mult mai categoric a fost Ion Holban, care nu este de acord cu impartirea pe generatii. “Conceptul acesta nu e util deloc, pentru ca se raporteaza si la politic – a sustinut Holban. Nu mai cred in criteriul acesta al generatiilor. Nu mai este relevant”. Petru Cimpoesu a apreciat ca generatiile au legatura directa si cu evenimentele social-politice. “Generatiile apar ca urmare a nemultumirii fata de generatia anterioara”, a spus Cimpoesu, care si-a nuantat, totusi, opiniile. “Eu vroiam sa scriu ca Marin Preda sau ca Nicolae Breban, desi eu as fi optzecist”, a spus Petre Cimpoesu, care a mai apreciat ca “in proza, generatia 2000 nu exista”. Conform lui Iulian Costache, “generatia a aparut din nevoia de a gestiona diferentele, din nevoia de cartografiere a breslei. Generatiile apar atunci cind avem revolutii in cultura sau nuclee care se aduna in jurul unor scoli, conceptii sau directii; revistele pot crea astfel de poli”. Adrei Terian a apreciat ca “termenul de generatie e un concept puternic ideologizat” si a deplins faptul ca “nu avem dezbateri pe programe, pe curente, ci pe generatii”. Insa Alexandru Goldis a sustinut ca, atunci cind a aparut, “conceptul de generatie a impacat pe toata lumea; a fost lansat de critici, aprobat de regimul totalitar si incurajat de scriitori, pentru ca era un termen gol”. Iar Elena Bulai a fost de parere ca “generatia literara nu se poate suprapune peste generatia biologica, dar la critici e o deformatie profesionala sa analizeze si sa grupeze”. (George MARTIN)