Ce-am avut și ce-am pierdut!

Ștefan RADU

Nu trebuie să fii mare sociolog sau politolog pentru a observa că în perioada post-revoluționară toate campaniile electorale au fost construite pe ideea potențării tendințelor protestatare ale celor care sînt chemați la vot. S-a cerut românilor să-l aleagă pe Constantinescu doar pentru a scăpa de Iliescu, iar în 2004 refrenul Alianței a fost „Jos cu PSD!”, fără a explica de ce ar fi mai buni (nici nu sînt!) cei propuși de Traian Băsescu. în săptămînile din urmă, la mitingurile organizate ba de unii, ba de alții, am aflat cît de hoți, incompetenți și mincinoși sînt aleșii noștri. Nu s-a spus un cuvințel despre strategiile și mijloacele proprii prin care o tabără sau alta poate face viața mai bună românilor de rînd. De ce? Pentru că nici unii, nici alții nu au voința (sau putirința…) de a aduce prosperitatea și siguranța în casele celor de la care cerșesc voturile. A-i acuza pe adversari că fură nu înseamnă că tu ești cinstit. Și cînd spui despre cineva că este imoral se pune în discuție chiar propria ta moralitate.
în mod ciudat, campania pentru referendum s-a „înfierbîntat” pe marginea unor teme absolut false. Spuneam și altădată că după închiderea secțiilor de votare și anunțarea rezultatelor țara asta va continua să existe în aceeași adormire veșnică, iar românii vor avea aceleași pensii și salarii, vor plăti utilitățile la aceleași tarife și vor aplauda, în continuare, mitocănia de partid și de stat, huliganismul ridicat la rang de „valoare” națională. Toate acestea se vor petrece cu Traian Băsescu reinstalat la Cotroceni, în uralele chefliilor de pe la terasele din București. Noi, votanții, nu avem ceva de cîștigat din gîlceava diverselor tabere de băieți cu milioane de dolari în conturi, care se ciorovăiesc pe ce-a mai rămas de împărțit din avuția acestei țări. E ca la fotbal: în teren, două echipe de mingicari, plătiți cu un miliard, două de lei pe lună, joacă execrabil, iar în tribune fanii șomeri, rupți în coate și cu odraslele flămînde acasă se încaieră ca proștii, își dau cu bîtele în cap, rup scaune și scot măselele microbiștilor din tabăra adversă. Fotbaliștii rămîn cu banii, iar membrii galeriilor se aleg cu vînătăi și dosare penale. Cine-i prostul, cine-i hoțul?…
în varianta aleasă cu entuziasm de către românii ce au pus ștampila pe NU sîntem obligați să acceptăm politica originală propusă de clasa politică dîmbovițeană. Vom descoperi curînd că mare lucru nu se va schimba în țara asta. Vom asista la noi scandaluri (poate mai acute decît pînă acum) și la interminabile blocaje politice. Parlamentul va fi același (așa zice Constituția), iar Guvernul nu poate fi schimbat decît printr-o moțiune de cenzură (cîtă vreme premierul nu dă semne că ar intenționa să demisioneze). Unii ar zice că nu-i greu să trimiți la plimbare Cabinetul Tăriceanu, mai ales că mai mulți lideri de la PSD au tot amenințat cu așa ceva. Numai că a vota o moțiune de cenzură echivalează cu a-i face pe plac lui Traian Băsescu. Și asta se va întîmpla doar atunci cînd PSD și PD vor bate palma pentru administrarea acestei țări. Cheia (nu cea a Convenției…) este la partidele domnilor Iliescu și Vadim Tudor. Nici nu îndrăznim să ne imaginăm ce alianțe și trădări doctrinare se vor consuma în următoarele luni! Un prim semnal a venit de la PNL. Propunerea lui Ludovic Orban de a trece în opoziție a fost respinsă cu un vot zdrobitor. Mirosul ciolanului este prea îmbietor pentru a mai lăsa politicienilor vreo șansă de a fi demni… S-au dus pe apa Colentinei toate sloganurile din campania pentru referendum. Boc, de la Cluj, sugerează că are disponibilitatea de a modifica documentele interne de partid pentru a elimina barierele unei eventuale colaborări cu PSD. Geoană se repede să vorbească despre „o majoritate transparentă” (exact cum cerea Băsescu înainte de suspendare!). Iar Becali se vede, deja, prim-ministru sau măcar adjunct al lui Talpeș…
Astea sînt scenariile posibile. Discursurile despre oligarhi și grupuri malefice de interese își vor pierde orice consistență. Dacă ele – grupurile – există, vor trece cu bine și de această etapă tulbure; aceleași grupuri și aceleași interese vor continua să acționeze cum au făcut și în cei doi ani de cînd este președinte Traian Băsescu. Eu cred că el nu va putea face mare lucru în jumătatea de mandat ce i-a mai rămas. Iar membrii Guvernului Tăriceanu vor profita de revenirea lui la post pentru că astfel, în toamna lui 2008, la alegerile generale, vor putea spune că le-a pus piedică în toate proiectele Președinția. Scandalul fără noimă va acoperi incompetența politicienilor de la putere. Sîntem condamnați să asistăm neputincioși la un pariu al celor care – fără să ne întrebe – au pus gaj soarta noastră. Tare mi-aș dori să fim și noi, în viitor, la vot, cu adevărat oligarhi! Și cînd spui despre cineva că este imoral se pune în discuție chiar propria ta moralitate.
în mod c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!