Povestea vorbei

Nevoia de materiale mai de soi…

Calistrat COSTIN

• Cică „dreptul (# omul drept, cinstit, corect, nepătat, virtuos) e dușmănit de toți păcătoșii (# infractorii, delincvenții, hoții, escrocii, baronii…)”! Așișderea „păcătoșii” (în accepția din paranteză) par a fi dușmăniți de cei „drepți”, numai că „păcătoșii” fiind de departe mai numeroși decît „drepții” (precum indică statisticile!), problema „dușmănirii” acesteia (cu consecințele ei în plan… legislativ) se soldează cu spargerea capului urgisitei dreptăți (dimpreună cu confratele ei adevărul!) și cu instituirea dictaturii păcătoșilor asupra drepților (n.b. – „lumea celor drepți” ține nu de viața asta, ci de „viața de apoi”). Notam deunăzi, tot printr-o zicală înțeleaptă de-a poporului (popor atît de drag unor păcătoși…), că „dreptatea a pierit din lume”! Mă întorc însă acum și zic: nu, nu a pierit, dar ea, DREPTATEA, nu știu să se fi ambiționat vreodată să-și arate chipul său curat printre spurcații de” păcătoși”! Neîndoielnic, pe pămîntul oamenilor, dreptatea (cu „familia” ei: echitatea, egalitatea, justiția, integritatea, onoarea, omenia, moralitatea, adevărul) rămîne un vis, poate cel mai frumos (pentru că ideal, irealizabil) în viața aceasta atît de scurtă și… păcătoasă!

• „Dumnezeu a umplut lumea cu ce a putut”! – Greu de înțeles, necum de acceptat, cum El, Dumnezeu cel „atotputernic”, „atotstăpîn” pe univers, care și-a plămădit lumea după chipul și asemănarea SA, n-a putut face mai mult și mai multe pentru progeniturile SALE! Că așa vine că apreciază măiestrul faur popular, după amar de ani de atentă observare a neajungerilor aceleiași lumi puse la cale și pe cale de TATĂL NOSTRU! Fapt e că, în adevăr, sînt atîtea lucruri anapoda, făcute parcă nu cu creierul, dar cu… fundul, încît îți vine a crede că EL, Bunul Dumnezeu însuși a dus lipsă cronică de felurite „materiale de construcție” și, ca să se încadreze în planul celor „șase zile” (că în a șaptea, ostenit după epuizantul travaliu, trebuia să se odihnească și EL…) a cam dat peste cap o seamă de repere și detalii! Așa se face că, vorba unui poet cu destule lucruri sfinte, „pe pămînt avem de toate, și mai bune și mai rele”, dar, opinăm noi, mai ales rele, părînd că viața pe pămînt merge din ce în ce în mai rău, mai spre pieire, pentru că, e la vedere totul, nenorocirile sînt în floare, pretutindeni bîntuie războaiele, crimele, nelegiuirile, terorismul, vendetele, vînzarea de frate, vrăjmășia, pizma, neomenia, cruzimea și… și mai vreți alte asemenea?! De parcă idealurile fiilor lui Dumnezeu (așa imperfecți cum au fost croiți datorită penuriei de materii prime dumnezeești…) ar fi să-și sape singuri propriul mormînt! Da, Doamne, lumea trebuia „umplută” mai cu grijă, din „substanțe” mai de soi, iar nu rasolită din resturi și „căzături”! Noroc că mai e o cimilitură care împacă oarecum teoria cu practica: „Dumnezeu că e Dumnezeu și nu poate mulțumi pe toată lumea”! A cui să fie vina, Părinte Drag?!

• Alte zicale cu Dumnezeu în rolul titular, zicale la care ar trebui să mai medităm: „Dumnezeu dă omului, dar în traistă nu-i bagă”; „Dumnezeu dă tot la cel ce are mai mult” (asta-i grav de tot și…nedrept!); „Dumnezeu face casa, dracu’ aduce musafiri” (iată binefacerile colaborării, după referendumul celest, între președinție, guvern, parlament și puterea judecătorească…). Aia cu „Doamne, ocrotește-i pe români” nu-i zicală, ci o fierbinte dorință, ca să nu-și bată joc de noi toți neisprăviții.a, Părinte Drag?!

* Al

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!