Punctul pe „i”

Grija pentru viață și lucruri

Traian VALERIU

Focul – spune o cunoscută filosofie -, a apărut pe o anume treaptă a istoriei omenirii. Pe care treaptă anume, nu știm. Cărți ca cele din colecțiile „Călătorii în timp” sau „Civilizații dispărute”, vorbind despre vechile civilizații: chineză, mongolă ori babiloniană, aztecă, maiașă, incașă, persană, egipteană, greco-latină sau mediteraneană, cu trimiteri la timpuri străvechi sau mai recente, vorbesc și despre foc și rolul său în viața omului ca despre ceva normal, fără a insista pe originea lui. Avem, în schimb, poezia mitologiei grecești care ne spune că focul a fost furat de la zei, din Olimp, de către Prometeu și dăruit oamenilor, pentru care a primit o pedeapsă pilduitoare.
Dar cum a apărut focul la zei? Și-au frecat zeii bastoanele pînă s-au încins (teoria apariției focului prin frecarea a două lemne), le-a căzut trăsnetul și s-a aprins… ce? (teoria apariției focului prin trăsnet), au căzut stînci și, în lovire, s-au produs scîntei și s-a aprins…ce? Că nu era fier (nefiind foc), nu erau gaze, nu erau alți carburanți (teoria întîmplării). Nu era încă nici Arhimede, cu oglinda sa miraculoasă care a focalizat razele soarelui pe pînzele corăbiilor dușmane.
De origine divină, sau nu, ca produs al experienței omenești, sau nu, ca fenomen natural ce se petrece din timp în timp și din loc în loc pe Terra, focul a fost un factor de progres și de civilizație al omenirii. Dar focul, așa cum scrise T. Arghezi despre atom: „El poate omenirea s-ontinerească pe veci sau s-o scufunde, este și bine și rău. E bun cînd pune în mișcare motoare puternice de nave și trenuri, cînd în furnale produce oțelul, cînd ne prepară cafeaua în ibric, sau ne oferă energia calorică iarna, cînd suflă nemilos Crivățul nordului”.
Focul este, însă, și distrugător atunci cînd, nesupravegheat, produce incendii în locuințe, făcînd victime mai ales între copii și bătrîni. Aproape nu trece o zi fără ca televiziunea să ne arate incendii mistuitoare de case, depozite, fabrici, păduri, strînsura pentru vite, autovehicule de tot felul. Aceste rînduri sînt determinate de felul cum se acționează la noi pentru stingerea incendiilor. De cele mai multe ori, se intervine cu întîrziere și ineficient. Nu că pompierii noștri, civili sau militari, n-ar fi competenți, curajoși și harnici, înfruntînd pînă la sacrificiu pericolele (a se vedea exemplul pompierului de origine română atît de mediatizat după 11 septembrie 2001, la New York). Ajunși la fața locului, la timp sau cu întîrziere, pompierii nu au cale de acces, nu au surse de apă. Aceste cauze sînt, cel mai adesea, invocate. Și ar mai fi o cauză: lipsa mijloacelor de avertizare rapidă. Cred că noile obiective ce se construiesc sînt prevăzute cu asemenea instalații care acționează instantaneu. Cînd un spațiu este amenințat de un incendiu iminent. Cît reprezintă aceste edificii din zestrea țării?!
Acestea se întîmplă la noi. Cum e, însă, pe la alții? în Canada, fiecare apartament dintr-un bloc, fiecare locuință izolată, fiecare construcție este prevăzută cu avertizoare cu senzori care acționează și la fumul unei țigări. La bloc, toate acestea sînt conectate la un tablou electronic, care tablou este conectat la un alt tablou care este conectat la un post de pompieri. Pentru a nu se extinde focul pînă vin pompierii, există instalații spenglere care pornesc instantaneu și localizează sursa de foc. încă ceva foarte important: din momentul declanșării semnalului electronic, în cel mult șapte minute pompierii, ambulanța și poliția sînt la locul cu pricina. Am asistat la două alarme false, dar am văzut și un incendiu adevărat. în toate trei cazurile pompierii au ajuns înaintea scurgerii celor șapte minute!
Trebuie să vă mai spun că nu se avizează de către primării nici o construcție, indiferent de dimensiune și destinație, pînă nu se dovedește existența căilor de acces. Cît despre hidranți, nu vă mai amărăsc sufletele spunîndu-vă că se găsesc și în cele mai izolate locuri unde se află construcții. Distanța între aceste cișmele cu cîte trei guri de alimentare nu-i mai mare de 50 – 60 de metri. Acolo, în Canada, am înțeles că grija pentru om și pentru agoniseala lui de o viață nu-i demagogie, ci un fenomen cît se poate de concret și de firesc. u adevărat. în toate trei cazurile pompierii au ajuns înain

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!