Asa-i ca unii dintre dvs. ati urmarit cu sufletul la gura cum se face dreptate atunci cind a fost arestat Vintu? Ca ati tresarit de bucurie, ca v-ati spus: „Iata, deci, se poate”? In aceasta euforie, in acea zi nu ati bagat de seama un fapt ramas pe dinafara programelor de stiri, in care SOV era vedeta principala: Guvernul semna un angajament cu FMI in care se angaja sa nu aplice Ordonanta 50 contractelor de credit deja existente.
Multa lume s-a intrebat ce ascundea perdeaua de fum lansata cu arestarea lui SOV. Iata, deci, un posibil raspuns. Ordonanta 50 este un act normativ care ar fi trebuit sa regleze contractele de credit in sensul stabilirii unei limite in ceea ce priveste tendinta bancilor de a majora intr-una, pe baza unor reguli doar de ele stiute, ratele creditelor.
Milioane de români s-au imprumutat si au fost nevoiti sa accepte conditiile bancilor semnind hirtiile bagate sub nas de ofiterii de credit, hirtii pe care nu erau lasati sa le studieze. E drept, o parte din vina o poarta acesti cetateni dar, la fel de bine, vina este si a Statului, care n-a stiut ori n-a vrut sa-si protejeze cetatenii.
Ca efect al crizei, in jur de 7% din contractele de creditare la nivel national sint restante. Iar Guvernul s-a angajat in fata FMI sa nu aplice reglementarea care ar fi pus ordine in contracte si ar fi scazut ratele la credite (prin eliminarea numeroaselor si, uneori, aberantelor comisioane inventate de bancheri). In plus, acelasi Guvern a blocat adoptarea Legii falimentului personal; ceea ce face ca posesorii de credite sa devina sclavi ai bancilor pentru ca nu-si pot declara falimentul. Adica, o firma care nu mai poate plati datoriile poate declara incapacitatea de plata insa o persoana nu, trebuind sa plateasca in continuare desi, evident, nu o mai poate face.
Este clar ca aceste doua probleme au fost blocate de Guvern ca urmare al lobby-ului bancilor. Care nu-si dau seama ca, in felul acesta, isi cam sapa singure groapa. Pentru ca una este sa incaseze mai putin de la mai multi si alta e sa nu mai incaseze nimic de la si mai multi.
In ritmul acesta, cele 7 procente de credite restante pot deveni 20 sau 30 in doi ani. Daca nu va vine sa credeti, aflati ca nici acum doi ani, cind procentul era de 2% aproape nimeni nu credea ca se va ajunge la 7 la suta.
Iar cind un sfert din credite nu vor mai putea fi platite (retineti, din numarul contractelor, nu din numarul debitorilor), ce se va intimpla cu sistemul bancar? Pentru ca, nu creditele de nevoi persoanale atirna cel mai greu ci creditele pentru investitii de 10-20 de milioane de euro fiecare, bani investiti in imobiliarele care stau astazi necumparate sau neocupate.
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.