Politia romana e in deficit de resurse umane. Tot mai putini tineri se indreapta spre aceasta profesie, iar o parte dintre cei care i-au imbracat uniforma sint in cautare de alte jobb-uri, mai putin solicitante si stresante, dar si mai bine platite. Motivele sint la vedere: riscurile majore in confruntarile cu crima organizata, eforturile epuizante si salariile modeste ale celor care executa misiunile. Cei care le comanda au grija sa-si ofere diverse servituti. Altii ies, pur si simplu, pe usa din spate, din cauza abuzurilor la care se dedau. Sindicatul politistilor isi anunta intentia de a redeschide conflictul de munca, nemultumit de solutiile oferite: o majorare de numai 3 la suta a soldelor, desi se negociasera 27 de procente si plata tuturor orelor suplimentare efectuate, pentru care fondurile alocate pe intregul an sint deja epuizate. Sansele ca aceste revendicari minime sa fie satisfacute sint relative, astfel ca singura certitudine ramine tot asteptarea. In atare conditii, fiecare gradat sau galonat este obligat sa se descurce cum poate. Daca poate. Unii apeleaza la gainarii. Altii, la speculatii de culise. Dupa grupul infractional al celor douazecisidoi de politisti pitesteni anchetati pentru abuzuri majore in sustinerea examenelor si dobindirea permiselor de conducere auto, imaginea institutiei este din nou in suferinta: sase politisti constanteni de la Transporturi sint retinuti pentru cercetari privind sustrageri repetate de produse petroliere din vagoanele-cisterna; un ofiter din Serviciul Urmariri al IGP este prins luind spaga cinci sute de euro pentru a divulga informatii despre anchete in derulare; printre cei citeva zeci de amendati de catre inspectorii Agentiei Nationale de Integritate pentru nedepunerea declaratiilor de avere se afla si citiva politisti cu grade si functii super-superioare. Se pare ca sefii cu pricina au ce sa ascunda. Dar cazul care inflameaza cel mai tare in momentul de fata climatul intern din Politia romana, si care face obiectul unor controale de fond, este cel al sefilor care au stiut, si nu s-au sfiit deloc sa-si traga partea leului, de fapt halci intregi, din sinecurile functiilor pe care le detin. Este vorba de trei secretari de stat si de mai multi sefi de Directii din Ministerul de Interne. Cele dintii constatari sint elocvente: acestia si-au stabilit salarii intre douasprezece si saptesprezece mii de lei lunar, detin vile, masini luxoase si depozite bancare de zeci sau sute de mii de euro, case de vacanta in zone pitorestri. Plus traiul opulent de fiecare zi. De unde? De ce? Cum? O singura comparatie: salariul ministrului de Interne este de doua, sau de aproape trei ori mai mic decit al subalternilor sai imediati, iar al unui agent abia daca atinge o mie de lei. Mirarea e mare si lasa fara replica pe oricine: cum se poate asa ceva?! Cu ce se ocupa ordonatorul de resurse financiare si politici salariale? Nu exista o grila, care sa contina criterii si conditii clare pentru ocuparea functiilor si plata acestora? Pusi sa faca ordine prin ograzile altora privind legalitatea, nu observa dezordinea si abuzurile din propria institutie! Ce vor rezolva controalele demarate, la ce concluzii si masuri vor ajunge ele, e prematur sa avansam niste puncte de vedere. Precedente exista, cu finalitati indoielnice privind probatoriile si legalitatea. Ceea ce va continua sa ramina, facind deservicii institutiei, sint abuzurile si ilegalitatile. Dar deconturile de imagine le achitam cu totii. Si nu este corect.
Lasă un răspuns