Tendintele si realitatile contemporane ne obliga sa apelam tot mai des la actualitatea clasicilor in chestiunile fundamentale ale existentei noastre: legitimitate istorica, origini, specific national, limba, context politic, evolutii. Sint conditii si trasaturi ce definesc personalitatea fiecarei natii intr-un spatiu geopolitic din ce in ce mai larg si care parcurge un drum aflat sub semnul permanentelor transformari. Uniunea Europeana, G8 sau spatiul Schengen pot servi ca exemple. In aceste conditii, limba este cea care asigura pastrarea identitatii si specificului autohton, dincolo de presiunile, conditionarile si agresiunile de tot felul la care acesta este supus. „Nu noi suntem stapinii limbii, ci limba e stapina noastra” – spunea, in urma cu aproape un secol si jumatate, patronul spiritual al romanilor, care-si intarea ideia considerind ca „orice lucru temeinic si sanatos se face numai pe baza unei nationalitati certe, a unei limbi certe”.
Desigur, nu intimplator am abordat, in reluare, acest subiect extrem de delicat si de controversat, totodata. Provocarea a venit dinspre presa de la Chisinau care a reiterat, in zilele din urma, un fapt ce stirneste noi semne de ingrijorare printre moldovenii asa-zisi basarabeni de pe malul sting al Prutului. Aceasta, presa, constata ca limba romana e pe cale de disparitie in Republica Moldova, citindu-se din concluziile unui amplu sondaj Gallup efectuat in statele foste membre ale defunctei Uniuni Sovietice: numarul celor care prefera sa invete limba rusa in locul limbii materne a crescut cu 15 procente numai in ultimul an! Daca procesul continua in acelasi ritm, „stimulat” si de masurile sicanatorii si coercitive ale guvernantilor comunisti, intr-o decada – doua romanii moldoveni nu vor mai putea spune vorbele poetului: „…mult e dulce si frumoasa/ limba ce-o vorbim”, cu rezultanta logica a unei astfel de evolutii: pierderea sentimentului national si a apartenentei etnice. Dar si a nadejdilor revenirii la matca.
Din fericire, fenomenul asimilarii lingvistice naste si opozanti printre fostii apartinatori ai vechiului sistem. Parlamentul leton a aprobat, recent, modificari de substanta la codul pedepselor administrative, care sanctioneaza contraventiile la incalcarea normelor de utilizare a limbii de stat in relatiile publice. Comunicarea trebuie sa se faca la nivel corespunzator, controlul asupra modului de utilizare a limbii fiind asigurat de un organism special abilitat: Centrul Limbii de Stat. Fiind proclamat, totodata, principiul constitutional conform caruia letona este limba oficiala. Si aceasta, in conditiile in care populatia rusofona depaseste 40 de procente, aparuta in urma unui proces de colonizare si rusificare fortata din perioada sovietica. Si nu e singurul caz de aceasta natura. Daca veti avea curiozitatea de a urmari modul in care se exprima oficiali, si chiar simpli cetateni ai fostelor republici sovietice, in relatiile publice, veti constata ca utilizeaza limba rusa. Inclusiv ucrainenii si transnistrenii. Ar mai fi ceva de spus in privinta politicilor de asimilare prin limba practicate de Marea Uniune?
Chiar daca de o natura aparte, experienta romaneasca post-decembrista poate ridica aceleasi semne de intrebare-atentionare. Insistentele UDMR si ale liderilor sai vizavi de impunerea limbii maghiare ca limba oficiala in actele administrative emise in tinuturile locuite preponderent de etnici maghiari, autonomie culturala, scoli exclusiviste in limba materna, placutele bilingve, ca si pretentiile emise de aceiasi lideri ca romanii din aceste zone sa invete limba majoritatii daca vor sa ocupe diferite locuri de munca, intra in disonanta cu tendintele si practicile pe plan eurpean. O revizuire a acestor atitudini si revenirea la normalitate nu pot fi decit benefice pentru toti. Experimentul leton poate servi ca model pentru guvernantii nostri.
Lasă un răspuns