Isi au si ei falitii lor!…

Inchipuiti-va ce nu mi-am putut inchipui nici eu vreodata: un englez care sa clocoteasca de minie si in acelasi timp sa fie rece ca un sloi de gheata! Asa ceva nici ca se poate exista, ar fi rostit celebrul personaj din literatura noastra, in pofida oricaror evidente. L-am vazut si auzit (eram tentat sa spun „in carne, oase si textile”) pe micul ecran, la o emisiune de stiri a Realitatii TV, foc de suparare. Luase teapa. Fusese tras in piept de smecheri, care-i golisera cardurile de vreo doua’spe mii de euro! Cu stirea si incuviintarea lui, convins ca tranzactia de bilete pentru competitiile sportive ale Olimpiadei de la Beijing este perfect legala si valabila. Uite ca nu era! Acum, pagubasul nostru fierbea de minie, dar fara a se exterioriza, cum ar fi procedat un romanas, oricare, muscindu-si dintii si lovind cu pumnii in masa. Nu! pe un ton calm, mai degraba controlat, sir John, sau cum l-o fi chemat, isi exprima stupoarea si indignarea fata de cei care-l inselasera. Pur si simplu, fierbea in suc propriu. Proverbialul calm englezesc. De genul: lordul Malcolm isi soarbe cafeaua, in salon, citind Times. La un momentdat se-aude o bufnitura puternica si zornait de fiare. Isi suna valetul si-l trimite sa vada ce s-a-ntimplat. Dupa citeva minute acesta revine si-i spune: my lord, o masina a facut la dreapta. Timp de asteptare. Apoi: si de ce atita galagie?! Stiti, la dreapta e zidul casei noastre… Tacere indelungata. Intrebare: si ce-i cu asta?! Sir John tepuitul are, totusi, o consolare: teparii de pe net nu erau romani, ci unii de-ai sai, asa ca banii au ramas acasa…
Uite ca-si au si altii falitii lor!…