Trebuie precizat, înainte de toate, că acest articol face parte din seria Dosarelor X, la care au acces doar elevii. Citirea următoarelor rînduri este strict interzisă profesorilor care nu sînt de gașcă și părinților (care nu trebuie să afle ce face odorul lor Dexter la școală). Nu vă speriați încă de la început, doar pentru că am adus vorba de școală și nu abandonați lectura. În fond, trebuie să recunoașteți că au fost și momente bune în „Casa groazei” pe care cu toții o numim cu drag școală. Pentru că sîntem încă în vacanță și mai ales pentru că începutul unui nou an de tortură este iminent, trebuia să găsesc un mod de a mă obișnui cu ideea. Așa că am început să mă gîndesc, mai bine zis să meditez, la anul precedent. Curios este faptul că primul lucru care mi-a venit în minte a fost afișul de la intrarea în clasă pe care iubiții mei colegi au binevoit să îl lipească. Să nu vă așteptați la banalul „Clasa XI”. Vă imaginați că nu ar fi avut nici un farmec și mai ales nu ar fi fost un lucru memorabil. Spre indignarea profesorilor, pe ușa de la intrarea în clasă a stat întins în toată splendoarea lui afișul cu ZOO și, undeva mai jos, celebrele versuri : „Prin mine treci spre locul de durere / Prin mine treci spre veșnica pieire”.
După acest suvenir nu m-am putut opri să nu-mi amintesc de interminabilele ore la care asistam cu atîta „tragere de inimă”. Ordinea nu are nici o importanță. Să vedem mai întîi ora de engleză: ceva reprezentativ, știu, planeta singuratică. Cum eram eu? Fără îndoială cu capul în nori. Nu se poate să nu schițez însă teritoriul de tortură maximă al orei de fizică – închisoare federală – unde permanent sărmanii „deținuți” sînt supuși la cele mai dureroase chinuri. Îmi amintesc chipurile neajutorate ale colegilor la lucrări, îmi amintesc mai ales gaura neagră care nu înceta să mă domine (și probabil nici nu va înceta) cînd eram scoasă la tablă, ce să mai discutăm, vii sau morți, tot trecem ora de purificare a sufletelor. La economie, gata cu fumurile! Dacă nu ți-ai aerisit comportamentul înainte de oră, nu te sfătuiesc să o faci în timpul orei. Biologia, mă trec fiorii și acum! Ham! Viață de cîine! Nici un zîmbet, nici o mișcare, că te gîtuie lesa.
La matematică ceva mai liniște. Este încredințată oficial misiunea pe Marte. Toți sîntem în căutarea lumilor pierdute printre logaritmi, derivate, tangente, arctangente etc. Chimia, din nou un sport extrem sau, mai pe-nțelesul tuturor, dincolo de moarte, cu toate cele trei dimensiuni: infern, purgatoriu și intangibilul paradis. La română își fac apariția spiritele neliniștite. Tineri, dornici de afirmare, cîțiva colegi, cu evidente înclinații de filozofi, aberează furtunos pe cele mai idioate teme posibile. Dar este avantajul nostru, este o urare de „Somn ușor! „. Am lăsat pentru sfîrșit distracția – informatica sau, în termeni populari, Zanga Party. Mă opresc aici pentru a vă lăsa și vouă „plăcerea” de a vă aminti de școală. Nu meditați însă prea mult! Mai sînt cîteva zile și… ÎNCEPE! (Roxana POPA)
Lasă un răspuns