Biserica si Traditia

Biserica e pazitoarea, tilcuitoarea si propovaduitoarea fara gres a Descoperirii dumnezeiesti si prin aceasta a Sfintei Traditii, ea pastreaza si sustine unitatea si identitatea credintei. Sf. Irineu spune: “Biserica dupa ce a primit aceasta propovaduire si credinta, macar ca e raspindita in toata lumea, le pastreaza cu grija, ca si cum ar locui intr-o singura casa. Dupa cum soarele, zidirea lui Dumnezeu este unul si acelasi in toata lumea tot asa si propovaduirea adevarului se arata pretutindeni si lumineaza pe toti oamenii care vor sa vina la cunostinta adevarului”. Asadar Biserica pastreaza Traditia, iar Traditia uneste si intareste Biserica; Traditia nu poate exista fara Biserica. Dupa moartea ultimului Apostol, viata in Duhul nu s-a imputinat, caci Mintuitorul fagaduieste Apostolilor si urmasilor acestora ca va fi cu ei pina la sfirsitul veacurilor si Duhul Sfint ii va ajuta sa inteleaga tot adevarul si sa-l apere nestirbit. Ca viata in Duhul Sfint, Sfinta Traditie apartine Bisericii, credinciosul si-o insuseste in masura in care vietuieste in Biserica si participa la viata Bisericii prin lucrarea Duhului Sfint. Sfintul Apostol Pavel declara: “Nu stiti oare ca voi sinteti templul lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi?” (1 Cor. 3, 16). Unde este Biserica acolo este si Duhul lui Dumnezeu, unde este Duhul lui Dumnezeu acolo este si Biserica si plinatatea harului. De unde rezulta ca cei care nu sint in Traditie nu sint nici in Biserica, nu traiesc in comuniunea de viata a Duhului lui Dumnezeu si nu sint in Hristos. Fara Biserica, Traditia n-ar fi inceput sa existe si ar inceta sa mai fie practicata si transmisa; dar nici Biserica n-ar fi inceput sa existe si n-ar exista fara Traditie. Scriptura se mentine vie si eficienta prin Traditie, iar Traditia exista prin practicarea ei de catre Biserica. (Pr. Prof. dr. Constantin LEONTE)