Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului

Cinstita si iubita deopotriva de ortodocsi si romano-catolici, Sfinta Fecioara Maria este cinstita in ziua de 15 august, in cadrul sarbatorii Adormirea Maicii Domnului, numita in popor si Uspenia sau Sinta-Maria Mare. Este una din cele patru sarbatori mari inchinate Maicii Domnului, pentru care credinciosii ortodocsi s-au pregatit cu doua saptamini de post si rugaciune. Dupa o veche traditie, cunoscuta mai intii in Apus, trecuta apoi si in Rasarit, la trei zile dupa adormirea ei, Maica Domnului a fost ridicata cu trupul la cer, ca si dumnezeiescul ei Fiu. De aceea, in anul 1950, pioasa legenda a fost decretata dogma in Biserica Romano-Catolica, si sarbatoarea a primit denumirea de Ridicarea la cer a Sfintei Fecioare Maria. Stiri documentare despre existenta sarbatorii Adormirii Maicii Domnului nu exista decit incepind cu secolul V. Locul ei de origine este Ierusalimul, caci, ziua de 15 august reprezenta sarbatoarea aniversarii anuale a sfintirii unei biserici a Maicii Domnului, zidita in secolul V, intre Ierusalim si Betleem, aproape de locul unde era mormintul Rachelei, si unde, dupa traditie, Sfinta Fecioara a facut un popas cu putin inainte de Nasterea Mintuitorului. Generalizarea sarbatorii in Rasarit se datoreste imparatului bizantin Mauriciu (sec. VI), care a rezidit biserica Maicii Domnului din Ghetsimani si care a fixat definitiv si data sarbatorii la 15 august. In Apus, sarbatoarea a fost generalizata de catre papa Teodor I, care era de origine ierusalimiteana si care a impus data de 15 august, ca in Rasarit. Numai crestinii din Galia si coptii egipteni sarbatoresc Adormirea la vechea data (18 ianuarie).